marți, 4 octombrie 2011

surâsul meu gothic

pentru că mă iubeai
așa
putred
ca o tornadă anxioasă
am stins în tine sonata lumii
și mi-am încrustat pe buze
(cu pumnalul trupului întreg)
semnul morții,
apoi semnul vieții
și iar semnul...
...semnul

am început
să mi-l vopsesc pe frunte
până am devenit metresa cuvintelor
(perfectă)
și îți vorbeam despre manechinele uitate
în cimitirul crucilor vii,
prizoniere în visele întunecate.

,,-îngerii nu vorbesc în șoaptă, mi-ai surâs telpatic,,

și-am început să-mi cioplesc singură aripi din piatră,
să îmi crestez pe buze
poeme sângerânde cu stele albastre
despre oamenii veseli
cu obrazul ascuns în ceară
și crucifixe atârnate-n gurile
îngropate

îți mai vorbeam despre timpul de fum
când încă mă iubeai,
la fel putred,
cu fața întoarsă în cealaltă parte...

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...