pentru că mă iubeai
așa
putred
ca o tornadă anxioasă
am stins în tine sonata lumii
și mi-am încrustat pe buze
(cu pumnalul trupului întreg)
semnul morții,
apoi semnul vieții
și iar semnul...
...semnul
am început
să mi-l vopsesc pe frunte
până am devenit metresa cuvintelor
(perfectă)
și îți vorbeam despre manechinele uitate
în cimitirul crucilor vii,
prizoniere în visele întunecate.
,,-îngerii nu vorbesc în șoaptă, mi-ai surâs telpatic,,
și-am început să-mi cioplesc singură aripi din piatră,
să îmi crestez pe buze
poeme sângerânde cu stele albastre
despre oamenii veseli
cu obrazul ascuns în ceară
și crucifixe atârnate-n gurile
îngropate
îți mai vorbeam despre timpul de fum
când încă mă iubeai,
la fel putred,
cu fața întoarsă în cealaltă parte...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Vara, uneori, când se făcea duminică dimineaţa, tata ne îmbrăca frumos şi ne suia în căruţă ca să ne ducă la bunica de la Mileanca. Era c... -
1.ca o cassandră despletită îmi torc cel din urmă caier aşezată la umbra crucilor lipind poeme îndulcite pe faţa umbrelor de br...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu