vineri, 30 octombrie 2015

poetic creed

allow me
to pass

by rivers of illusions

,, born and not made ​​,,

trapped on shore

the great of defeats

allow me oblivion

stiflng silance
in bones
of silence

and that miracle

still
raises the eyelid

She would not believe

any soul forward with hands

connected by a wall

my body warm

certain offerining

luni, 26 octombrie 2015

nihil sine numini*


cobor geana luminii
pe cea din urmă treaptă până
mă asemăn zilelor brodate
când venele-mi plutesc
pe deasupra
arborelui de tisa
,,am obosit,, le zic
unor închipuiri trezite
cât să îşi lege șireturile
agățătoare la a ta dorință
doar un nume
mai poate
să te sângereze
gândesc şi ai simțit
în piept deja
cum se sting stele argintii
ca un puhoi de pulbere apoasă-'
în'prin'spre inima ta
*nimic fără dorință

vineri, 23 octombrie 2015

in aceeasi inima cu mine



nu e momentul
să mă mai țin
de promisiuni

șansa nu mă poate ocoli
sunt un călău cu măna
cusută în sânge am
un acvariu şi un singur nume
lipit de urechea stângă
oamenii îmi strigă
pe același ton gingășia
e ca o urmă adânc săpată
de la o vreme pot
să dorm liniștită
între amintiri strigate
fiecare ticăie pe aceeași limbă şi
mă acoperă cu propria piele
e timpul să îmi cizelez şi eu
cum se cuvine poezia
să o scot din când în când
în lumină ca pe un anotimp neperisabil
des)
cusut deasupra lumii
înrolat cu bocancul ros
într-un marș forțat
duc un război
cu strigătele nopții
de parcă un străin
mi s-a așezat alături şi locuiește
în aceeași inima cu mine

duminică, 11 octombrie 2015

de gura lumii

mi-am pus frumuseţea în cârje
încă o seară
de neuitat
martir
militant
pe drumul
spre linia întâi
privesc
înspre moarte
cu un fel de sfială
să fie aceeaşi
care mi-a furat
părinţii
să fie acelaşi
trist fatal
nefast legământ
care ne târâie umbra
pe umeri

marți, 6 octombrie 2015

o chemare


Strigă clopotul în turlă
O chemare neumblată,
Oameni, obosiți de trudă,
Cad pe brazda lor sărată...

Vin uitații să se-nchine,
Pe la porțile înserării,
Curățând pe dealuri spinii,
Un păcat al asteptării..

Ne privesc, trudiți, bătrânii
Chip de sfinți uitați în strană
Nins-au peste ei iar anii,
Își mai leagă câte-o rană...

Îi privește-n ochi uitarea
Și le sapă-n inimi sfinte
Amintiri ce-și poartă starea
Îndeamnându-i înainte...

ochiul



În jalnice ecouri neiertate,
Şi zidul sacru a-început să plângă,
Se zbat în mine păsări neînaripate,
Zăpadă mă sufocă, îmi trece peste tâmplă.

Privește-n silă moartea,
deschide ochiul hâtru, învinețit pe gură,
Așază-n palmă capu-i mândru,
M-acoperă cu zgură..

Mi-atârnă trupu-n soare
Se uită cu-împăcare,
Își trage-n umbră chipul
Și-nvață cum se moare...



duminică, 4 octombrie 2015

moment de sinceritate absolută

de ceva vreme
nu mai scriu
îmi adun doar trupul
fâșăind ca o hârtie creponată
astupată în urme de cerneală
,,un individ mai putin
la religia morţii,,
ar zice unii
poezia
agonizează
în mine
o vreme
așază
pustiu
şi ascuțișul ghearelor
îmi ciobește inima

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...