vineri, 30 octombrie 2015

poetic creed

allow me
to pass

by rivers of illusions

,, born and not made ​​,,

trapped on shore

the great of defeats

allow me oblivion

stiflng silance
in bones
of silence

and that miracle

still
raises the eyelid

She would not believe

any soul forward with hands

connected by a wall

my body warm

certain offerining

luni, 26 octombrie 2015

nihil sine numini


cobor geana lumii
pe cea din urmă treaptă până
mă asemăn zilelor brodate
când venele plutesc
pe deasupra
arborelui de tisa
am obosit le zic
unor închipuiri trezite
cât să îşi lege șireturile agățătoare
la a ta dorință
doar un ghimpe
mai poate să te sângereze
gândesc şi ai simțit deja
cum se sting steleke
-ca o pulbere apoasă-'
în'prin'spre inima ta
*nimic fără dorinţă

vineri, 23 octombrie 2015

in aceiasi inima cu mine

nu e momentul
să mă mai ţin de promisiuni
nimeni nu mă poate jigni
încă
sunt un călău cu măna
cusută în sânge am
un acvariu şi un singur nume
lipit de urechea stângă
oamenii îmi strigă uneori
pe acelaşi ton
gingăşia
e ca o urmă
de la o vreme pot
să şi dorm liniştită
între amintiri strigate
fiecare ticaie pe aceiasi limbă şi
mă acoperă cu propria piele
e timpul să îmi cizelez şi eu aşa
cum se şi cuvine poezia
să o scot din când în când
în lumină
sunt ca un anotimp
NEperisabil
des)
cusut deasupra lumii
înrolat cu bocancul ros
până la carne
într-un marş forţat
duc un război
cu srtigătele nopţii
de parcă un străin
s-a aciuat şi locuieşte
in aceiasi inima cu mine



duminică, 11 octombrie 2015

de gura lumii

mi-am pus frumuseţea în cârje
încă o seară
de neuitat
martir
militant
pe drumul
spre linia întâi
privesc
înspre moarte
cu un fel de sfială
să fie aceeaşi
care mi-a furat
părinţii
să fie acelaşi
trist fatal
nefast legământ
care ne târâie umbra
pe umeri

marți, 6 octombrie 2015

o chemare


Strigă clopotul în turlă
O chemare neumblată,
Oameni, obosiți de trudă,
Cad pe brazda lor sărată...

Vin uitații să se-nchine,
Pe la porțile înserării,
Curățând pe dealuri spinii,
Un păcat al asteptării..

Ne privesc, trudiți, bătrânii
Chip de sfinți uitați în strană
Nins-au peste ei iar anii,
Își mai leagă câte-o rană...

Îi privește-n ochi uitarea
Și le sapă-n inimi sfinte
Amintiri ce-și poartă starea
Îndeamnându-i înainte...

ochiul



În jalnice ecouri neiertate,
Şi zidul sacru a-început să plângă,
Se zbat în mine păsări neînaripate,
Zăpadă mă sufocă, îmi trece peste tâmplă.

Privește-n silă moartea,
deschide ochiul hâtru, învinețit pe gură,
Așază-n palmă capu-i mândru,
M-acoperă cu zgură..

Mi-atârnă trupu-n soare
Se uită cu-împăcare,
Își trage-n umbră chipul
Și-nvață cum se moare...



duminică, 4 octombrie 2015

moment de sinceritate absolută

de ceva vreme
nu mai scriu
îmi adun doar trupul
fâșăind ca o hârtie creponată
astupată în urme de cerneală
,,un individ mai putin
la religia morţii,,
ar zice unii
poezia
agonizează
în mine
o vreme
așază
pustiu
şi ascuțișul ghearelor
îmi ciobește inima

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor ...