În ceața gândului trecut,
Privesc doar foaia albă,ce așteaptă,
Să punem iar iubirii început
Și să ne dăm azi, mâna dreaptă.
Mai cântă greieri în cămara ta?
Ți-e inima de farmec plină?
Aștepți în dar iertarea mea?
Privește!
EA-ți pătrunde-n suflet
ca anii de lumină.
Prin întuneric, eu căutam
doar mâna ta nepământeană..
Adeseori, mă aplecam
Găsindu-ți gura arsă,
ca o rană...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu