În ceața gândului trecut,
Privesc doar foaia albă,ce așteaptă,
Să punem iar iubirii început
Și să ne dăm azi, mâna dreaptă.
Mai cântă greieri în cămara ta?
Ți-e inima de farmec plină?
Aștepți în dar iertarea mea?
Privește!
EA-ți pătrunde-n suflet
ca anii de lumină.
Prin întuneric, eu căutam
doar mâna ta nepământeană..
Adeseori, mă aplecam
Găsindu-ți gura arsă,
ca o rană...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Vara, uneori, când se făcea duminică dimineaţa, tata ne îmbrăca frumos şi ne suia în căruţă ca să ne ducă la bunica de la Mileanca. Era c... -
1.ca o cassandră despletită îmi torc cel din urmă caier aşezată la umbra crucilor lipind poeme îndulcite pe faţa umbrelor de br...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu