miercuri, 26 octombrie 2011

puterea oglinzii

Se răsuceşte amintirea ta
în adâncul fiinţei mele.
Nu-mi închide ochii!
întuneci privirea noastră...


Lasă-mi deschisă
fereastra sufletului !

Zilnic îmi cumpăr biletul-îngăduinţă
să te cutreier până-mi amorţesc gleznele.

Mă rog să nu îmi pierd cuvintele.

Fără de ele, nu m-ai recunoște și
mi-aș îneca trupul
în apa întunecată a oglinzii...

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor ...