în adâncul fiinţei mele.
Nu-mi închide ochii!
întuneci privirea noastră...
Lasă-mi deschisă
fereastra sufletului !
Zilnic îmi cumpăr biletul-îngăduinţă
să te cutreier până-mi amorţesc gleznele.
Mă rog să nu îmi pierd cuvintele.
Fără de ele, nu m-ai recunoște și
mi-aș îneca trupul
în apa întunecată a oglinzii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu