Iar se lasă înserarea
Pe la porțile iubirii...
În grădina fermecată,
Înfloresc, vii, trandafirii.
Lin își pleacă , dimineața,
Fruntea lor catifelată
Și își spală tainic fața,
Când lumina li-s-arată.
Trandafir suav, albastru,
Câte-n stele nu s-au scris?
Ai rămas un dor sihastru.
Peste tine clipe-au nins.
Dar aștepți cu resemnare
Primăvara să te știe,
Vara să-ți croiască haina,
Toamna , inima pustie.
Să te ningă vremuri grele,
Și-n grădina fermecată,
Să te numeri printre ELE...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu