Între da şi nu e cale de o noapte cu
ochii înfipţi în obrazul cerului scânteind ca
apa oglinzii topită în trup de şoapte.
între nu şi da e vreme de o zi ascuţită cu
aripi pâlpâinde în palmele frunzelor moarte
tăblia de veacuri a prins rădăcini şi muşchii verzui ai
minciunii se-ntind peste vorbele sacre
un alt Moise de peste veac va sfărâma cu braţu-i puternic
lutul uscat din trupul de şarpe alt templu va creşte până la cer
stabilopozii vor roade rugina din gâturi şi vorbele deşarte
or să cadă iar măştile întunericului şi faţa de lumină
va stăluci cu privire senină şi
cântece înalte
între da sau nu e o plimbare cu ochi-n pământul
care nu va-nceta să rodească
trupuri şi fapte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu