joi, 31 octombrie 2013

patriotică

uneori nu mai aud
nouri deşertaţi
peste ziduri
umbrele mele
îşi văd de treburi mărunte
caută un nou nume
din locuri ascunse
femeia ieşea cu
pânza încă umedă
acoperindu-şi tacerile
dezvelea urmele
dinţilor puternici
,,iar au trecut pe aici,,
 îşi zicea ea
ascuţind săgeţile
copiii înserării
învăţau o nouă lecţie
despre cinste
onoare şi patrie
dar patria se descompunea
ca o iluzie
nemaiputând
să îşi curme
grumazul
agoniza
-câine bolnav-
cu urmele
pe creştet

miercuri, 30 octombrie 2013

târziu

întârzierea îmi întoarce
clipele pe dos
şi astăzi cocorii îmi
adună nisipuri
de sub aripi
se frâng
întunericurile
de hârtie
peste mine
plouă
aceiaşi pulbere
fină -frântură de oase-
adormită la marginea de timp
par visul unui bolnav
cu săgeţile înfipte
ochii mi se scurg
plămădindu-mă
în istorii prefabricate
adun în trupul vestejit
datele false
dezvelesc vechile imperii
scot ochi doar cu o simplă apăsare
din deget eliberez
animalul cu făţă de om
lăsându-l să mugă
sunt ceea ce nu am mai fost
şi
nu
mai sunt

luni, 28 octombrie 2013

erotică




în mine se adăposteşte
un fluture îmi satisface poftele
fierbinţi oligofrenii gem alăturea
mă întind pe feliile de pâine
alunec de-a dreapta
de-a stânga ca o pendulă
atârnată
între cele două lumi
sunt doar o fabrică
de sânge le strig sunt
doar o fabrică
de oase pustiită
părăsită dezmembrată
tăiată şi vândută
amintire prăfoasă
a unui vechi regim
îmi rup şi acum trecătorii
trupul ascuns pe
sub ruine mă
împart bucată cu bucată
până la ultimul cuvânt
îmbrăcat în sârmă
cenuşă
şi scrum

Dislexia

Joi, 30 Iunie 2011 21:00

Metode si procedee folosite in corectarea dislexo-disgrafiei

Written by 
Intre dezvoltarea limbajului si stimularea celorlalte procese psihice (cognitive, afective, volitive) exista o stransa interdependenta, chiar si o relatie de feed-back, manifestata prin largirea experientelor individuale si socio-culturale.
Din perspectiva relatiei limbaj-gandire, textul scris evidentiaza cu mai multa forta interdependenta celor doua procese psihice. Citirea este o activitate de descifrare a textului grafic si reprezinta un nivel inferior fata de lectura, care necesita capacitati de intelegere, de aprofundare si de interpretare. Scrisul nu se reduce la o transpunere grafica a vorbirii, ci este un act complex, intelectualizat, care se elaboreaza mai anevoios.
Scrierea, ca forma simbolica a limbajului oral, necesita conjugarea factorilor lingvistici cu fortele motrice. Dobandirea ei, mai tarziu, in ontogeneza, necesita un anumit grad de dezvoltare a motricitatii si a psihomotricitatii, intr-un raport direct proportional. Astfel, se poate vorbi despre realizarea motrice atunci cand copilul a intrat pe deplin in posesia miscarilor corpului. Dezvoltarea psihomotrica presupune realizarea praxiilor si dezvoltarea mintala. Praxiile sunt sisteme de miscare, coordonate mintal, in functie de un rezultat si de o intentionalitate (J. Piajet). Achizitia unor abilitati si cunostinte in dezvoltarea praxiilor, folosirea gesturilor coordonate, exercitiile de orientare si structurare spatio-temporale reprezinta tot atatea conditii necesare, alaturi de cele psiholingvistice, pentru realizarea actului grafic. Educand motricitatea, i se ofera copilului gestul, miscarea, echilibrul fizic si cel mintal, in perspectiva relatiilor armonioase si eficiente cu mediul natural si social. Relatia cu mediul inconjurator, manipularea obiectelor de joc, relatia cu alte persoane ii vor da posibilitatea aprecierii EU-lui corporal, dar si perceptia spatiului in raport cu propriul corp. Accesarea semnificatiilor lingvistice, ca nivel natural si superior in cadrul activitatilor de joc, poate fi un bun predictor al capacitatilor potentiale de achizitie a codului scris.
Sindromul dislexic-disgrafic este o tulburare de integrare fonetica ce reprezinta insuficienta capacitate de discriminare a sunetului in cuvantul auzit si a semnelor grafice in cuvantul citit, ceea ce duce pe de o parte la o ortografie gresita in dictare si la o citire gresita a scrierii.
Diagnosticul de dislexie-disgrafie se pune dupa o evaluare complexa a copilului, relevand o intarziere de cel putin 2 ani fata de descriptorii de performanta corespunzatori varstei cronologice.
Orice terapie incepe cu o etapa de precitire si pregrafie, in care se vor folosi metode cu caracter general si metode specific logopedice.
Multe din aceste metode si procedee se pot efectua sub forma de joc sau li se pot imprima un caracter de distractie si relaxare pentru inlaturarea oboselii.
METODE CU CARACTER GENERAL
In primul rand ma voi referi la acele exercitii pentru dezvoltarea musculaturii degetelor si a mainii. Aceste exercitii au o importanta deosebita pentru formarea miscarilor fine ale degetelor si mainilor, ceea ce contribuie la o mai buna tinere a instrumentului de scris, la evitarea oboselii si la alunecarea facila pe foaia de scris, iar ca efect, cresterea vitezei actiunii si adoptarea unei scrieri „silentioase". Exercitiile respective sunt imbinate cu adoptarea pozitiei corecte de scris si de relaxare, nu numai a degetelor si a mainilor, dar si a intregului corp.
Exercitiile de dezvoltare a musculaturii degetelor si a mainii se pot desfasura in forme variate, incepand cu miscari ritmice de intindere si strangere a degetelor ori de intindere a bratelor si scuturare a degetelor.
O alta metoda se refera la educarea si dezvoltarea auzului fonematic.
Auzul fonematic priveste capacitatea de a identifica si diferentia sunetele limbii, de a distinge intre sunet si litera, intre sunet si reprezentarea sa grafica. Folosirea cuvintelor paronime este deosebit de eficace la toate varstele. Acestea contribuie la diferentierea sunetelor asemanatoare, ca pronuntie si pozitie a aparatului fonoarticulator, in emiterea lor, ca si diferentierea grafemelor ce au structuri optice apropiate. Este bine sa se aiba la indemana un set de cuvinte care sa fie recomandat ca exercitii pentru logopat. Astfel de exercitii se pot efectua dupa urmatorul sistem de diferentiere a cuvintelor paronime: diferentierea t-d (tus-dus; tata-data); diferentierea f-v (vata-fata; vina-fina); diferentierea j-s (jale-sale; joc-soc); diferentierea s-z (sare-zare; sac-zac); diferentierea p-b (para-bara; pere-bere); diferentierea l-r (lac-rac; rama-lama); diferentierea g-c (gara-cara; coala-goala); diferentierea s-s (soc-soc; las-las).
O alta metoda se refera la educarea si dezvoltarea capacitatii de orientare si structurare spatiala. Prin prevenirea si inlaturarea tulburarilor de orientare, se pot evita o serie de fenomene ce intervin in tulburarile lexico-grafice, cum sunt: inversarea literelor si a grafemelor, dificultati de legare a grafemelor in scris, si a literelor in citit, pentru formarea si perceperea cuvantului, scrisul si cititul in oglinda, discontinuitatea in scris si citit. Asadar, sunt indicate exercitii care sa duca la constientizarea raporturilor stanga-dreapta, inainte-inapoi, deasupra-dedesubt, sus-jos si de corectare a eventualelor agnozii spatio-vizuale. Se pot folosi si exercitii de fixare a schemei corporale: recunoasterea si denumirea diferitelor parti ale corpului, plasarea diferitelor obiecte in spatiu, in raport de propriul sau corp; sa invete sa stabileasca relatii spatiale corecte intre diferite obiecte. Trebuie folosite exercitii de formare a deprinderilor de reprezentare grafica a unor forme mai simple, la inceput, cu ajutorul desenului si al reproducerii figurilor geometrice, constientizarea caracteristicilor liniei drepte si ale liniilor paralele, a uniformitatii literelor si grafemelor din aceeasi categorie, a respectarii distantei egale dintre grafeme si cuvintele in scris, a respectarii constante a inclinatiei scrisului sau a verticalitatii acestuia. Alte elemente ce trebuie luate in considerare sunt cele care privesc pozitia corecta si constanta a corpului, a caietului de scris si a cartii de citit.
METODE SI PROCEDEE CU CARACTER SPECIFIC LOGOPEDIC
Metodele si procedeele cu caracter logopedic pot fi impartite sau diferentiate pe profilul corectarii dislexiei ori pe cel al corectarii disgrafiei, dar este de preferat sa fie prezentate impreuna, din doua motive: pe de o parte, o metoda sau un procedeu utilizat in corectarea disgrafiei determina, implicit, obtinerea unor rezultate pozitive si in dislexie si invers, iar pe de alta parte, fiecare logopat se manifesta in mod unic si specific, fapt pentru care alegerea unei metode sau a alteia, ramane la aprecierea specialistului. Metodele si procedeele specifice pot fi aplicate concomitent cu cele din prima categorie sau dupa o anumita perioada de timp, cand se constata efectele pozitive ale celor dintai. In cazurile in care nu exista sau nu se manifesta tulburari care sa necesite aplicarea metodelor si procedeelor cu caracter general, activitatea terapeutica va incepe direct cu metode si procedee cu caracter specific logopedic.
Formarea la logopat a capacitatii de constientizare a erorilor tipice dislexo-disgrafice.
Intotdeauna atentionarea subiectului asupra greselii comise trebuie sa fie insotita si de indicarea corecta a felului cum se citeste sau se scrie. Solicitarea sa imite modelul ideal si repetarea actiunii pana cand dispare greseala. In caz de omitere sau de substituire a unor litere, in scris, se poate folosi si procedeul de a intreba subiectul de la ce cuvant vine sunetul respectiv. De exemplu, cand subiectul omite sau substituie litera „V" va fi solicitat sa denumeasca cuvinte care incep cu sunetul „V". Si folosirea sirurilor de cuvinte se dovedeste eficienta, intrucat contribuie la formarea asociatiilor dintre foneme si grafeme, cat si la diferentierea lor.
DEZVOLTAREA CAPACITATII DE DISCRIMINARE AUDITIVA, VIZUALA SI KINESTEZIC-MOTRICA.
In acest caz se pot folosi dictarea si citirea de propozitii si fraze scurte, ca apoi sa se treaca la corectarea acestora cu ajutorul subiectului. Prin antrenarea activa a subiectului la corectarea propriului scris, se realizeaza o mai buna fixare a greselilor tipice, si astfel invata sa le elimine, dar si sa aprecieze, din punct de vedere valoric, corectitudinea si estetica scrisului. Cu bune rezultate in dezvoltarea capacitatii de discriminare, se pot folosi comparatiile pentru distingerea asemanarilor si deosebirilor dintre diferite grafeme si litere sau dintre diferitele sunete din aceeasi categorie. Astfel, se va apela la grafeme si litere asemanatoare, din punct de vedere vizual si kinestezic (p-b-d); (m-n); (s-s) sau dupa componenta auditiva (z-j, s-s, f-v).
DEZVOLTAREA ABILITATILOR DE SCRIS –CITIT.
-Citit-scrisul selectiv consta in indicarea cuvintelor si propozitiilor apreciate ca fiind critice sau care au un anumit grad de dificultate, ce poate determina erori tipice si pe care subiectul trebuie sa le citeasa sau sa le scrie. Astfel, atentia logopatului este centrata pe o anumita categorie de cuvinte, litere si grafeme, invata sa le diferentieze de altele si sa depuna eforturi pentru a le reproduce corect. Citit-scrisul selectiv este o metoda care trezeste interesul copilului si-i stimuleaza motivatia pentru desavarsirea actiunii.
-Citirea simultana si scrisul sub control. Subiectul citeste in acelasi timp cu logopedul, scrie sub supravegherea nemijlocita a acestuia. Astfel, imita modelul, in citit si fiecare greseala facuta este corectata pe loc, ceea ce intareste increderea in posibiliatile sale de a citi si a scrie corect.
-Citirea si scrierea in pereche. Doi elevi sunt solicitati sa citeasca si sa scrie in acelasi timp si sa se corecteze reciproc, prin schimbarea alternativa a rolurilor. Se creaza o stare de competitie intre cei doi, deoarece fiecare din ei, cauta sa surprinda greselile facute de celalalt. De regula, logopatul sesizeaza mai usor greselile celuilalt si, odata corectate la acesta, devine constient de propriile sale dificultati.
-Citirea si scrierea cu caracter ortoepic devine eficienta pentru dislexo-disgrafici, cand fiecare silaba, care se citeste ori se scrie cu dificultati, este repetata de doua ori. Subiectul trebuie sa fie atent si pentru ca numarul greselilor scade in raport de capacitatea de a intui, daca cuvantul urmator contine silabe sau grupuri de silabe la care va intampina greutati.
-Citirea pe roluri. Fiecare elev va indeplini un anumit rol in cadrul unei povestiri si va citi numai acea parte care se refera la rolul cu care este investit. Pe langa faptul ca invata sa fie atent, se obisnuieste cu situatia de asteptare. Aceasta metoda faciliteaza introducerea intonatiei si a ritmului in citire.
-Citirea si scrierea pe sintagme. Se stie ca dislexo-disgraficul are unele dificultati si in intelegerea celor citite sau scrise. Aceasta se datoreaza si faptului ca el are tendinta de a se concentra exagerat asupra formei in care citeste si a corectitudinii citirii, iar in scris, asupra modului in care realizeaza fiecare grafem din cuvantul respectiv si asupra reprezentarii sale cat mai estetice, in detrimentul sensului si semnificatiei textului parcurs. Din aceste motive, dislexo-disgraficul trebuie invatat sa sesizeze sensul celor citite sau scrise. Subiectul trebuie invatat sa imparta textul de citit pe unitati logice, iar dictarile si autodictarile sa se efectueze tot pe unitati sintagmatice. O astfel de metoda, nu numai ca ajuta la intelegerea celor citite sau scrise, dar contribuie la formarea deprinderilor lexico-grafice, prin facilitarea vitezei, legarea mai buna a grafemelor in cuvant, evitarea saririi randurilor ori repetarea lor la citit, evitarea suprapunerilor de randuri, la scris, dezvoltarea capacitatii de discriminare dintre fonem-grafem, fonem-litera, litera-grafem.
- Exercitii de copiere, dictare si compunere. Se stie ca cele mai frecvente greseli se fac la compunere, deoarece logopatul nu mai are modelul in fata si nici nu aude pronuntia corecta a fonemului, pentru a face legatura cu grafemul corespunzator. In plus, eforturile de formulare a ideilor si transpunerea lor grafica, cu respectarea regulilor gramaticale, abat atentia logopatului de la particularitatile scrierii.
Copierea contribuie la realizarea deprinderilor motorii si la obisnuirea cu forma grafemelor si cu diferentele dintre ele. Pentru ca activitatea de copiere sa aiba o eficienta sporita, este indicat sa se dea spre copiere, texte bine organizate, care vor fi analizate gramatical si semantic in prealabil si care se vor corecta imediat, insistandu-se asupra greselilor tipice.
Dictarea este mai dificila pentru logopat decat copierea. Pentru ca ea sa-si atinga scopul in activitatea logopedica, trebuie alese texte scurte si organizate in functie de posibilitatile logopatului. Este indicat ca textul sa nu contina cuvinte necunoscute, iar acelea care sunt mai dificile de explicat in prealabil.
- Corectarea confuziilor de grafeme si de litere este o conditie de baza in terapia tulburarilor grafo-lexice. La majoritatea formelor dislexo-disgrafice se intalnesc confuzii de grafeme si litere. Un astfel de tip de confuzii se poate produce, fie in plan auditiv, fie in cel vizual si mai frecvent in ambele planuri.
Exercitiile pentru inlaturarea confuziilor dintre grafeme si litere trebuie sa se efectueze astfel incat sa se respecte principiul demersului de la simplu la complex. In acest caz, se vor folosi exercitii care sa urmareasca formarea capacitatii de discriminare, mai intai a grafemelor si literelor separate, iar apoi in combinatii de cuvinte monosilabice, bisilabice si trisilabice. Este necesar sa se foloseasca si grupurile diftongilor si triftongilor, pentru ca la acest nivel au loc confuzii mai numeroase. Pozitia ocupata, in cuvinte, de grafemele si literele afectate trebuie sa varieze (la inceput, la mijloc, la sfarsit), pentru a-l obisnui pe subiect cu toate situatiile posibile.
Tot pentru o fixare mai buna a caracteristicilor grafemelor si literelor, acestea pot fi exersate intr-o lada cu nisip sau pe sticla. In acelasi scop, utilizarea testului „citirii pe sticla", elaborat de Hepp Raymond si Marie Claude, permite o analiza mai amanuntita a intelegerii structurii pozitiei literelor si a raporturilor dintre ele.
METODE PEDAGOGICE PARTICULARE
- Modificarea executiilor incorecte
Exista multe modalitati de a modifica o executie incorecta. Am recurs la un sistem de recompense periodice pentru elevii ce executa corect. Se pare ca o recompensa palpabila este foarte eficienta. Am constatat ca efectuarea unui tip de exercitii pe parcursul fiecarei sedinte conduce la imbunatatirea vizibila a rezultatelor si la reducerea executiilor incorecte.
- Metoda multisenzoriala
A fost utilizata frecvent in cazul unui singur elev. Elevul copiaza litera nou invatata. Apoi foloseste o bucata de plastilina pentru a o modela. Cand a terminat, o va indica cu degetul aratator de la mana cu care scrie, pronuntand numele literei cu voce tare. Apoi trasez cu degetul conturul literei pe spatele copilului, intre omoplati. Repet fiecare litera de cinci, sase ori, pana cand copilul o va recunoaste. Apoi copilul va scrie imediat litera pe caiet, pronuntand-o cu voce tare.
Imbunatatirea vocabularului receptiv si expresiv
Activitatile din aceasta categorie se pot integra la invatarea cititului sau a scrisului. Vocabularul folosit trebuie sa fie cunoscut de catre elevi. Elevul primeste un cuvant si face o asociatie de idei, de exemplu: acru (otet, lamaie). Elevul asculta un cuvant si cauta un sinonim, de exemplu: bun si bland. Elevul asculta doua propozitii si va spune daca acestea au acelasi inteles (de exemplu: sotia i-a spus sotului; doamna i-a explicat domnului).
- Sistematizarea vocabularului
Pe o foaie se enumera cateva categorii (jocuri, animale, flori). Elevul citeste cuvinte ce fac parte din aceste categorii si le grupeaza. Elevul asculta un grup de cuvinte, cum ar fi: fotbal, papusa, farfurie, tenis si indica pe cele care fac parte din categoria sporturi. Elevul asculta un grup de cuvinte, cum ar fi: caine, pisica, soarece, mar si alege pe cel care nu face parte din aceeasi categorie.
-Continut si forma
Pe o foaie se scriu in dezordine cuvintele unei propozitii, iar elevul trebuie sa o reconstituie. La inceput am folosit cuvinte care nu pot fi asezate decat intr-un singur mod, ca de exemplu: lapte bea pisica- pisica bea lapte, iar apoi propozitii ce pot fi realizate in mai multe moduri: joaca se pisica cainele cu- pisica se joaca cu cainele sau cainele se joaca cu pisica. Se scrie sau se citeste o fraza, iar elevul trebuie sa aleaga din trei alte propozitii pe cea cu acelasi sens.
-Capacitatea de a retine informatii
Inainte de a citi un scurt paragraf, i se va spune elevului ca va trebui sa spuna in final despre ce este vorba. De exemplu, i se poate spune: „Asculta bine aceasta poveste, va trebui sa-mi spui care sunt personajele cu care s-a intalnit Dorothy".
METODE DE INTERVENTIE
1. Metoda Stauffer
Aceasta metoda permite explorarea resurselor intelectuale, lingvistice si culturale ale elevului. Elevul dicteaza profesorului o povestire si vede cum cuvintele sale se transforma in cuvant scris. Profesorul citeste textul ca atare, fara modificari ortografice sau de punctuatie. Se reciteste textul corect, subliniind cuvintele si structurile pe care vrem sa-l invatam.
2. Metoda Graves
Dupa Graves, capacitatea intelectuala a elevilor este data de experientele concrete. Nu acelasi lucru se intampla cu cunoasterea limbajului. Pentru aceasta va trebui sa ajutam elevul sa descopere ca scrisul este un mijloc de comunicare, inainte de a-l invata regulile ortografice. Eliberat de grija de a face greseli, copilul se „joaca" cu cuvintele, structurile si ideile. In acelasi fel in care a invatat sa vorbeasca, copilul va invata sa scrie din amuzament. Dupa un timp, va realiza valoarea textului scris si va dori sa citeasca si la altii. Atunci va incepe sa vada importanta respectarii regulilor ortografice si va accepta mai usor corectarea acestor greseli.
3. Metoda Cunningham
Elevii care nu au achizitionat un vocabular suficient nu vor putea beneficia de metoda anterioara. In acest caz, li se da o propozitie care trebuie completata de acestia. Ne putem folosi de o tema, cum ar fi animale, prezentandu-le 10-12 propozitii care numesc si descriu diverse animale. A doua zi, dupa ce s-au recapitulat numele animalelor, se cere elevului sa scrie o mica povestire despre fiecare, incepand cu „Mie imi place...". copilul completeaza propozitia, iar profesorul o scrie la tabla. La sfarsitul lectiei, pe tabla sunt scrise mai multe propozitii, elevul putand invata astfel ortografierea corecta.
4. Metoda Lentin
Metoda Lentin se bazeaza pe cele doua metode precedente, vizand imbunatatirea limbajului oral inainte de a-l aplica lecturii si scrierii. Exploatarea situatiilor concrete ale limbajului permite elevului cunoasterea mai buna a acestuia. Chiar daca elevul povesteste ceva, vom scrie in fata sa ceea ce povesteste. Foaia ii va fi data acestuia. In curand vom vedea ca elevul va incepe sa scrie singur textul, la inceput copiind ceea ce a scris profesorul, apoi texte personale. Astfel, copilul se va invata cu sintaxa, vocabularul si ortografia.
CATEVA JOCURI CARE POT FI FOLOSITE IN TERAPIA DISLEXO-DISGRAFIEI SUNT:
MASINA DE SPUS POVESTI
Cereti copilului sa deschida o carte la intamplare si sa puna degetul pe un cuvant oarecare (veti avea grija sa alegeti un substantiv sau un adjectiv). Repetand aceasta operatie de trei ori, veti obtine trei cuvinte fara mare legatura intre ele. Astfel, jocul consta in inventarea unei povestioare in care fiecare cuvant isi gaseste, mai mult sau mai putin locul.
ACEASTA INCEPE CU...........
Spuneti copilului o silaba, iar jocul consta in gasirea, de catre fiecare, pe rand, a unui cuvant care sa inceapa cu aceasta silaba. Cuvantul trebuie gasit in cat mai scurt timp. Primul care nu mai are idei, pierde.
Varianta: spuneti copilului o silaba si cautati cat mai multe cuvinte pe care le numarati unul cate unul, interzicand repetitiile (se pot da betisoare pentru fiecare cuvant). Cand nu mai are idei, el este cel care propune o silaba. Dumneavoastra veti gasi cat mai multe cuvinte. Cuvintele pe care nu le cunoaste, vor fi explicate.
JOCUL LUI KIM
Asezati In fata copilului cateva obiecte (jetoane), fara nici o legatura intre ele. Lasati copilului cateva secunde sa le priveasca cu atentie, apoi, in timp ce este intors cu spatele, luati un obiect sau schimbati locul lor. Copilul trebuie sa observe schimbarea, sa o verbalizeze si sa aseze obiectele cum au fost la inceput. Jocul este cu atat mai dificil, cu cat sunt mai multe obiecte in fata lui si/sau cu cat se produc mai multe schimbari.
POVESTE PE DOUA VOCI
Copilul propune punctul de plecare al unei povesti (sau dvs.), spunand prima fraza. Dvs. continuati cu a doua... si tot asa pana construiti in doi o poveste. In functie de imaginatia copilului puteti sau nu sa precizati destul de repede personajele si intamplarile.
LITERA INTERZISA
Un joc putin mai dificil, pentru dezvoltarea auzului si a auzului fonematic. Alegeti un sunet, o vocala, care va fi considerat interzis. Fiecare trebuie sa spuna un cuvant, oricare, cu conditia sa nu contina acel sunet interzis. Fiecare greseala se considera un punct pentru adversar. Partida se joaca pana la 3 puncte. Cand copilul va fi familiarizat cu jocul, se va putea trece la interzicerea unor consoane, care sunt mai dificil de reperat. Pentru ca jocul sa fie mai dificil, trebuie interzise sunete foarte frecvente. In limba romana, sunetele utilizate mai des sunt: E, I, A, C, T, R, U, N, L, O.
Jocul se poate desfasura si pe baza materialului scris.
JOC DE RIME
Puneti Intrebarea: „Ce sa pun intr-o... masina?", iar copilul va raspunde propunandu-va cel mai mare numar de cuvinte care se termina cu „ina". Jocul se poate diversifica cu alte exemple: cos, casa, valiza, cort... .

BIBLIOGRAFIE

Bacus, A. – „Jocuri pentru copii de la o zi la sase ani", Ed. Teora, Bucuresti, 1998
Burlea, G. – „Tulburarile limbajului scris-citit", Ed. Polirom, Iasi, 2007
Mititiuc, I – „Probleme psihopedagogice la copilul cu tulburari de limbaj", Ed. Ankarom, Iasi, 1996
Preda, V. – „Elemente de psihopedagogie speciala", Ed. Elikon, Cluj, 2008
Gagyi, E. – „Eu citesc mai bine!", Ed. Hoppa Kiado, Tg. Mures, 2005

Autor: Teodora Gabriela Satala

Additional Info

duminică, 27 octombrie 2013

sunt o maşină de scris




sunt o masina de scris
desuetă cu panglica din carne
mă curmă în mâinile-i de sânge poetul : ţac ţac ţac
venele mele se scurg destrăbălând pereţii
mă urăsc gospodinele
cu pieptul lăsat
devin costisitoare
obositoare
metaforică
mă prefac în sensuri subtile
,,nu-s decât un plânset icnit,, îmi zic şi
urlu eliberându-mă prin ploaia de sânge
pe întuneric gura mea se transformă
în gură de lup

sâmbătă, 26 octombrie 2013

Biblioteca Maia Martin: Dorina Neculce

Biblioteca Maia Martin: Dorina Neculce: Are cineva o inimă de dat, lectura Maia Martin Rama se întuneca, lectura Maia Martin grafica Maia Martin

femeia cruciat

acopăr inima ploii
cu un singur dinte
femeia cruciat îşi lunecă
mantia scutură stele
peste un munte paşii ei
zdrobesc grumazul
bărbatului fără de cuvinte
e o împreunare a unui gând
cu obrazul rotund se apleacă
zâmbetul i se pierde
femeia se întunecă
e zi de sabat e ziua când
se strânge sângele în pocale
se închină se dansează şi se bea
până când se întorc îngerii
cu talpa de fier
cruciaţii taie adânc în
umărul de ceară
femeia sângerează
de mâine nu vom
mai da jertfă
murmură ei încorsetând
sălbatic abdomenul femeii
cu sânul de prund

Mircea Eliade și redescoperirea sacrului (1987) 1/4


vineri, 25 octombrie 2013

postumă

cândva am să îmbătrânesc
vestejindu-mă
zilnic le
voi zice:
-luați trupul
acesta necunten și
împărțiți-l
în pocale
de argint beți din
sângele acesta putred
închinându-mi-l iară
întru amintirea celui
ce nu mai sunt!!

flăcări lumânări rugină

flăcări lumânări rugină

pisici anorexice cu
ochi orientali cu ghearele pilite
strident rujate fardate
sofisticate şi sclifosite
îmi tulbură visarea
vârându-mi vălătuci de sare
în oase ard
şi mă scutur
scânteile vii
coboară

un fluture alb
închide trapa cerului
cu o pâlpâire uşoară
sunt din nou Eu-acelaşi-omul de plastic
omul de gumă omul pitic omul
cu geana crescută
pe garduri aştept bătrânul anticar
să îmi deschidă să
cumpăr:flăcări lumânări rugină
cobor
cobor crescându-mi ochii
în mine
venele se sting

Chichere.mp4

joi, 24 octombrie 2013

incandescent

trupul meu
se năruiește
îmblânzind
fuioarele de fum
cer luminii să
mă înflo
rească
într-un alt
fel de trup
într-un alt
anotimp

ziua trecea


pâlpâind
din genele prea groase
omul de dincolo
de timp
întindea o mână
prin sforile zimțate
greieri de foc
i se așezau pe frunte
cerându-i adăpost
nălucile împrumutau lampadare
și se topeau
în sunetul nopții
sunetul se alungea
se alungea
ca un muget

duminică, 20 octombrie 2013

Copilul Statului

Copilul Statului 1
Despre Mircea se vorbea în şoaptă. Era copilul din flori al Floarei, sora cea mică a tatei. Bunica era o femeie cu frica lui Dumnezeu,o femeie decentă, un adevărat exemplu pentru oamenii satului şi povestea Floarei aproape o uscase de pe picioare. Dar strângea din dinţi, vorbea în șoaptă şi repeta mereu cu degetul apăsat pe buze: ,,sssssst! să nu ştie nimeni casa noastră,,. Însă casa, contrar dorințelor ei, a fost știută de toată lumea şi mai ales de Miliţie, pentru că Floarea nu s-a liniştit şi a mai rămas gravidă. Ca să nu facă de rușine familia, a hotărât să se ducă singură la Chioara, un fel de moașă ad-hoc a satului care scotea fetusul din burta fetelor folosind fusul. Aşa a murit sora tatălui meu, pe care am cunoscut-o o singură dată, când a venit pe la noi şi ne-a făcut nişte plăcinte cu bostan alb atât de gustoase, încât parcă ni se topeau în gură. Nu era frumoasă, Floarea, doar avea un farmec aparte. Vorbea frumos şi avea o distincție în purtări care o ridica deasupra femeilor satului. Acum însă era vorba despre Mircea, băiatul fără de tată care crescuse sălbatic şi îi făcea bunicii zilele amare. Fraţii tatălui meu s-au gândit să o scape de povară şi să îl ducă la cămin, la Truşeşti: -S-or descurca cei de acolo cu dânsu, zicea moş Vasile, fratele mijlociu al tatei, dar nici să o omoare pe mama nu o să-l lăsăm, bădița. Eu aşa am hotărât. Şi aşa s-a şi făcut, deşi tata suferea şi tare ar fi vrut să îl aducă la noi, că: -Unde cresc ăştia patru, o creşte şi el, Lenţă, îi zicea el mamei. Însă mama nu era de înduplecat. Știa ea ce știa,pentru că bunica îi povestise multe despre metehnele lui Mircea. Tata era din ce în ce mai bolnav şi mereu aducea vorba asta. De aici începeau nesfârșitele lor certuri. Într-o zi de august,pe când mă jucam liniștită în livadă, cățărându-mă prin copaci, verișorul nostru, Vasilică, băiatul lui moș Vasile de la Mileanca, a apărut cu Mircea la poartă, chipurile în vizită. Când să plece, i-a zis tatei că moş Vasile a spus să îl mai lase şi la noi, că doar e şi al nostru. Pe moment toţi am rămas blocaţi pentru că Mircea avea o privire sălbatică şi ochii i se învârteau împrejur răutăcioși de parcă era dornic a găsi pe cineva cu care să se bulucească prin praful de pe drum. Bineînțeles că în mine a găsit ,,dușmanul cel mai îndârjit,,. Fără să mă audă tata îl făceam țigan şi îl acuzam că din cauza lui a murit bunica. Pentru asta luam pumni în spate şi când nu mă așteptam îmi punea piedici, de îmi zdreleam, zi de zi, genunchii. Când s-a făcut vremea de școala, tata l-a dus la cămin, ba a mai vorbit şi cu directorul să aibă grijă de el, Atât de bine a avut grijă directorul căminului, încât tata nici nu ajunsese acasă şi Mircea i-o luase înainte, pe jos, pe de-a-dreptul, peste dealuri, se întorsese la noi acasă. Tata a luat-o de la capăt, şi l-a mai dus o dată. Şi încă o dată. Nu după mult timp tata a murit căzut într-o depresie cruntă. De Mircea nu am mai scăpat în nici una dintre vacanțele noastre. Deja ne obișnuiserăm cu el. Îi spunea mamei ,,mamaia,, şi cu noi vorbea de sus, poreclindu-ne pe fiecare în parte. Era ca o pecingine care se extindea tot mai mult, vară după vară. Cu toate astea, când venea vacanța de vară, îl așteptam cu toții ca pe un rău, ca pe o durere cu care te-ai obișnuit. Ne lovea pe toți şi dacă voiam să îl atingem ne amenința, strigându-ne: -Treaba voastră, dacă vreţi să vă ia Miliţia, trageţi!!! Şi ridica mâinile sus de parcă se preda pentru o secundă. -Eu sunt copilul Statului!! Ce, voi nu aţi ştiut??? Mama mea e Republica Socialistă România şi tatăl meu e Partidul Comunist Român!! Noi rămâneam prostiţi cu pumnul atârnând în aer, ne gândeam cum e posibil. Cine era? Un mic diavol pe care cineva ni-l deşertase la poartă, o vietate scăpată din cutia Pandorei spre a ne dovedi în toate luptele noastre copilărești?? O dată nu mai ştiu cine l-a lovit şi s-a aşezat lungit deasupra gropii din lutărie prefăcându-se că moare. Apoi, ne-a privit pe toţi copiii din sat, adunaţi împrejurul lui ca în jurul unui urs şi a şoptit: -Dooorină, Ioaaane...mergeţi acasă şi căutaţi în sticla pentru şobolani, să vedeţi dacă mai este ceva... Noi am început a alerga care încotro, înspăimântați şi ne-am izbit de pieptul fratelui meu mai mare, care era un băiat calculat şi care nu intra niciodată în conflict cu Mircea pentru că îi ignora, reconsiderând a fi nevoie să îi acorde vreo atenție. -Vaaaaiiii!!! strigam noi în cor, începând a tremura şi a plânge. S-o otrăvit Mircea!! El, liniştit, mergând uşor ne întreabă unde-i. -La lutarie, pe marginea gropii!!! -Lasă că învie el acum, ne spune zâmbind. Şi noi aşteptam cu sufletul la gură, speriaţi că am omorât ,,Copilul Statului,,. Fratele meu a luat un mănunchi de urzică vie şi când a început a-l plesni, Mircea a sărit ca muşcat de şarpe, nu înainte de a ne trage o altă sperietură, strigând: -La înecătoare!!!! Striga şi alerga spre iaz. Ştiam că se temea de apă şi nu intra nici până la genunchi, dar tot ne era frică. -Lăsaţi-l că se linişteşte el...Şi ce staţi aicea cu gurile căscate. Hai, la casele voastre! Îl admiram şi eram mândră că e fratele meu, că e altfel, că nu se amestecă niciodată în certuri cu ceilalți copii. Numai când era provocat te plesnea de nu te vedeai. Așa a pățit-o și un verișor de al nostru, al lui Butnaru care m-a poreclea pe mine, în drumul de la școală, pe imașul Balinților. Fratele meu nu i-a zis nimic, nu a râs, nu s-a amuzat, dar l-a plesnit o dată peste gură de i-au sărit vreo doi dinți și l-a bușit brusc sângele pe nas și pe gură, iar noi am înlemnit și am mers tăcuți până acasă., uitându-ne cu frică cum acela își trăgea sângele cu un smârcâit sacadat, ștergându-se din când în când cu mâneca la gură. Dar acest fel al lui de ,,a fi mai ,, mai târziu s-a întors împotrivă şi așa l-am și pierdut. Despre Mircea ştiu că a vândut casa bunicilor și nu l-am oprit, chiar dacă era şi casa mea. Apoi, am auzit că trăiește, undeva, pe la un adăpost de animale, prin Focșani. M-am bucurat mult pentru că nu a ajuns pe străzi. L-am considerat ca fiindu-mi un alt frate mai mare, sălbatic, zbuciumat, neîmblânzit. Uneori ne şi înțelegeam. Ne ajuta la treburi, ne povestea despre viata dură din cămin. Dar după o clipă de acalmie şi de liniște sufletească, revenea la vechile lui metehne, poreclindu-ne şi strâmbându-ne, pe fiecare în parte. Eu eram Oiciuleasă cea nebună, cu cărțile, pentru că semănam la obiceiuri cu o mătușă de-a tatei, mai ciudată care citea de dimineață până seara Biblia, fără a mai face şi alte treburi. Şi ca să se simtă şi mai bine, mă strâmba punându-și palmele spre ochi, în formă de carte şi prefăcându-se mereu că citește. Atunci începeam a plânge şi a-i spune mamei să îl ducă. Mama încerca a ne domoli: -Unde să-l duc? Nu vedeți că e şi el asuprit? Ce credeți că acolo îi e tare bine, dacă vine mereu aicea? Mircea, parcă spre a-mi face şi mai mult în ciudă, o zorea pe mama: -Mamaie, haide, că avem treburi...Eu fac treabă, nu-s ca aceia care stau ca Oiciuleasa, cu cartea în mână. De unde mâncare, dacă nu muncim? Şi pe deasupra cerului parcă mai plutește şi acum semnul acela al lui, de întârziată întrebare...
..............................................................................................................................................

Copilul Statului 2

Și iar Mircea ne privește cu ciudă îndepărtând cu mâna lui înnegrită, cu unghiile netăiate, o perdea împăienjenită din care alunecă fluturii buimaci ai amintirilor. Mama vrea să îl mai îmbuneze:
-Mirciulică, tu cu ce vrei să mănânci pestele, mamă, cu mămăliguță sau cu turtă?
-Gol, tanti, gol, spune el accentuând cuvântul ,,tanti,, spre a o corija pe mama, făcând-o să se simtă în faţa lui o simplă ,,tanti,,. Acum nu mai avea nevoie să o lingușească, spunându-i ,,mamaia,,. Se simțea bine că i se acordă multă atenție. Mama simte că plesnește. E împovărată de treburi şi griji şi răbufnește:
-Ptiu, bată-te norocul să te bată! Da` cum gol? Şi ăştia patru ce să mai mănânce? Măliga goală? Nu ţi-i ruşine? Mănâncă cu ce s-o găsi...Eeeeiiii, spune ea, a lehamite...Asta-i bună! Mie chiar asta îmi mai şî lipsea pi cap, nu eram eu distul de necăjită. El ne priveşte sfidător şi înfulecă peştele cu tot cu spini, făcându-ne în ciudă. Apoi se face că se îneacă. Tuşeşte. Lacrimează. Sărim cu toţii. Mircea zâmbeşte malefic: ,,iar i-am păcălit!,,.
*** Într-o zi ne întreabă:
-Cât credeţi voi că pot să stau eu flămând?
-O zi, îşi dă unul cu părerea.
-Poate două, întindem coarda.
-Eu vă zic, pot să stau nemâncat şi o săptămână, şi două, că am învăţat ,,acolo,, să mă abțin. Nu mănânc şi gata. Şi concursul începe.
-Ce are, Mircea, de nu mai mănâncă? întreabă mama.
-O zis că nu mai mănâncă o săptămână, îi spunem noi îngrijorați.
-Da ce are, e nebun? Îl cheamă la masă. Mircea se face că nici nu o aude. Peste o săptămână auzim strigătele mamei:
-Măi. da aista chiar e nebun!!! O mâncat toată putina cu brânză. I-o crapa, dracului burdihanu, de la atâta brânză... Ptiu, Doamne mă ferește! Nuuu, aista chiar îi nebun.................
Și Mircea parcă ne privește prin oglinda Timpului, răscolindu-și toate rănile vieții lui de ,,copil,, al unui regim neiubitor, abuziv și de neiertat...

joi, 17 octombrie 2013

din cer-alunecând-

fluturare de vânt fluturare
de sabie mâna asta a mea
care se înalbăstrește
pe deasupra pădurilor
mă pierde și
El aproape gol
părăsit de iubitele preacalde
-păsări cruciate-
ascuțindu-și ochii
tăiați/
ochi/
ochi peste ochi/ și
dinte pentru dinte/
întru o nouă lege a talanților
ruginiți-voință crudă-
cu buzele încete
cu aripa Lui profană
încă preacrudă
neacceptându-mi inima
pe care o să
mi-o și înșele
din cer
-alunecând-

miercuri, 16 octombrie 2013

nostalgii paterne

fata asta a mea
le spunea mama
parcă ar fi făcută
din baionete parcă ar fi un soldat
cu săgeata înfiptă în frunte
salutându-şi continuu regimentul şi
nu-ndrăzneam a mă clinti luam
forma asfaltului crăpat mă întunecam
mă întunecam greierii îmi decupau
degetele în formă de fluture
nu strigam: auuu! nesimţitor
părăseam satul de sub umăr
şi începeam
a mă întări

fata asta continua mama
fără să îi pese
că eu deja mă diluam
printre firişoarele de nisip
a uitat de mine şi inima mea
li se tot văicărea dânsa a făcut odată:
Pooc! şi s-a oprit
eu încercam
să îmi luminez uitarea
ascultând-o inima ei
începea a bubui în mine
asurzitor 
stranie ca un liliac
fără de aripi încerca
să îmi pătrundă cu ghearele prin craniu
amintind de momentul acela destul de ciudat
când mama a împachetat
în faţa de pernă decolorată
toate pisicile cu lapte
da toate toate şi fără să mă mai privească
printre gratii
a fugit

Domnisoara Nastasia 1976 Teatru TV


Steaua fara nume(Teatru TV varianta full)


preFacere

aștept o anumită zi
-ziua cu stele rotunde-
când un Cineva cu mâinile
,,minune,, mă va acuprinde
de după umeri
răsucindu-mă
ca un luptător
ușor
spre dreapta
ușor
înspre stânga
alunecându-mă
-efect megalomanic-
întru o altă
facere

marți, 15 octombrie 2013

cadre poetice

cadre

claxoane întuneric asfalt obosit
pașii mei răsturnati în
burta nopților apoase
tăcerile mă astupă
legănându-mi umbra
copiii străzilor murdare
chicotesc alăturea
de câini comunitari
femeia își întinde trupul
scheletic pe banca din plastic
s-a oprit lumea îmi zic
în loc să  îmi văd de treburi
adun în poală întunericul nopții
și aştept să mă sting

duminică, 13 octombrie 2013

Dmitri Shostakovich - Waltz No. 2


miezonoptica

00:00 o noapte ca asta parcă
nu a mai văzut nici cerul și
oamenii treceau grăbiți sus
ținând umerii altor femei
cu șapte brațe
cu gurile aburinde
coapsele înfierbântate
ridicate înspre liniile
desenate deasupra
caselor prea mici
copiii strigau
sau cântau
cântece patriotice despre o
moștenire nedemnă
de la bunicile despletite
coborâte demult
în grota întunecoasă
coceau grâul în
vase mult
prea mari
albeau pânzele se
închinau legănându-și venele
de flamură neagră și
așteptau să se închidă
ochiul de cioclu
mereu neadormit

joi, 10 octombrie 2013

numelui tău@paloarea să îi ajung

am să pătrund într-o bună zi
în pielea mea de om neîntrecuta mea
moarte mă va studia atent ca pe o
nemaipomenită durere tăiată adânc
conturare de veștede semne
doamna cu obrazul tulbure cu
făptura scofâlcită o să îmi deseneze umbre
pe hârtie-țesătură a covorului cosmic-
și eu am să le și spun
că nu le mai pot cunoaște vaierul ooooo
într-o bună zi acoperită de beznă sau
într-o prealuminată noapte de sânzâiene
am să mă preling în mine în
tulpina mea crețoasă-fereastră
deschisă înspre alte universuri intersectate
făcându-mi tâmpla să nu mai coboare
făcându-mi brațele să
nu mai dea în clocot în
ochiul nesătul al lumii
am să mă ghemuiesc
încercând
numelui tău
paloarea să îi ajung

duminică, 6 octombrie 2013

pentru că

e iarăşi primăvară
luceferii ne înfloresc
ajustându-ne palmele
una câte una
păşesc pe lângă apele uitării
îmi dezmorţesc genunchii
armură de mătase
gând nelumesc

pe umerii lui atlas

umbra mea îmi injectează botox
pe sub oase simt cum mă cresc
într-o accelerare forțată
sunt ajunsă până la cer
mă ridică pe umeri
atlas și eu îi desenez
frumusețea decupându-mă
din ziare- imagine îngălbenită-
cu ochii fixați asupra ramurii

singurătatea pe zăpadă

voi mai vedea luceferi
apusuri soare jurământ
ochii mei încă nu
s-au pecetluit
de tot
doamne
după un alt cer
încercănat
voi mai fi supusă
cu mâinile unse
cu urechile astupate
vor mai purta
urma singurătăţilor
pe zăpadă încă nu
m-a risipit

între acest,,eşti,, şi...

îmi zburau mâinile
pe sub pământ
braţul meu stâng
încerca să mă recunoască
între acest ,,eşti,, şi
,,a fost odată,, mă astupase cerul
nestrigat mă va striga neauzit
nechemat neumblat mă va şi umbla în
umbrele alunecoase
privirilor mele
trădate şi
inima mea
cuib de pasăre
călătoare mă
tot părăseşte
izgonindu-mi morţile/
deschizându-mi porţile/
dezvelindu-mi uneori pleoapele
de tine întrebând

sâmbătă, 5 octombrie 2013

în ritm de poveste

într-o lume stranie
copiii de foc iau vamă
surâsurilor eşuate
decopertând faţa
lunii amuţim
în ritm
de poveste

citate celebre

"Un bărbat poate fi fericit cu orice femeie atâta timp cât nu o iubeşte." 
Oscar Wilde                                                                                                      „Ce face un bărbat când iubeşte o femeie? O pregăteşte pentru următorul ...”
Lloyd Douglas                                                                                                 "Un intelectual este cineva care a găsit ceva mai interesant decât sexul"
Edgar Wallace                                                                                                  „Nu e sărac cine are puţin ci cine-şi doreşte mult.”
M.P.Cato                                                                                                         “Judecă-ţi succesul după lucrurile la care a trebuit să renunţi pentru ca să-l obţii.”
Cicero"Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe... "
Constantin Brancuşi
„Am doar două calităţi: sunt constituit numai din defecte şi deţin toate viciile” 
Florin Otrocol 


nostalgie urbană

felicia este înconjurată de
apele tulburi mâinile ei
netezesc umbre
vestejite oasele i
se apleacă mult prea
mult adunând pescarilor
prada mereu cu
gurile deschise cu ochii lăsați
cu paşii uşor deformaţi
alunecăm grăbiţi
,,spre nu ştim unde,,
felicia întinde
tristeţea pe sforile
imense inimi sângerii
se ofilesc mucegăind
obrazul oraşului cu
umerii de sare

Titu MAIORESCU, „În contra direcției de astăzi în cultura română”, 1868

„O primă greșeală, de care trebuie astăzi ferită tinerimea noastră, este încurajarea blândă a mediocrităților. Cea mai rea poezie, proza cea mai lipsită de idei, discursul cel mai de pe deasupra – toate sunt primite cu laudă, sau cel puțin cu indulgență, sub cuvânt că „tot este ceva” și că are să devie mai bine. Așa zicem de 30 de ani și încurajăm la oameni nechemați și nealeși! Domnul X e proclamat poet mare, domnul Y – jurnalist eminent, domnul Z – bărbat de stat european, și rezultatul este că de atunci încoace mergem tot mai rău, că poezia a dispărut din societate, că jurnalistica și-a pierdut orce influență; iar cât pentru politica română, fericite articolele literare, cărora le este permis să nu se ocupe de dânsa!

De aici să învățăm marele adevăr că mediocritățile trebuiesc descurajate de la viața publică a unui popor, și cu cât poporul este mai incult, cu atât mai mult, fiindcă tocmai atunci sunt primejdioase. Ceea ce are valoare se arată la prima sa înfățișare în meritul său și nu are trebuință de indulgență, căci nu este bun numai pentru noi și deocamdată, ci pentru toți și pentru totdeauna.”

(Titu MAIORESCU, „În contra direcției de astăzi în cultura română”, 1868)

mi-a crescut o mască de fluture

eu știu un loc aflat dincolo de
pleoapele aici mă dezbrac de trup
și mă scufund în ape tulburi dar
mi-a crescut o mască de fluture 
am antene străvezii te pot 
detecta de la adânci depărtări
aud bătăi înfundate în coșul pieptului de lemn
un oarecine îmi sculptează cu mișcări grabnice
mult așteptatul templu gothic -intrări secrete fără ieșiri
şi o să zaci pe tăblia subtrupului meu
cale de o veșnicie de la răsărit și până la apusuri
diadema de corali se sfarmă pentru tine
în străfundul mărilor zbuciumate ard
tămâia în candele de-argint
topesc lumânări pe buzele înfierbântate
sărutul aspru lasă urme
iau apă asfințită din izvorul
tălpilor mele și mă sting
mă despic în fulguiri de amintiri
încătușate-n vise de smarald
nu te-ntrista când
strâng în brațe visul
adun în mine flăcări
.....................................................................

amurgul sângeriu vorbește
în cuvinte înviate
pe bolta de argint
mi-a crescut o
mască încorsetată
de un fluture

vineri, 4 octombrie 2013

noaptea apașilor

și atunci s-a așezat
semn sucit pe fruntea
femeii sale focurile ardeau
tobele bateau strigătele se întețiseră
noaptea amuțea dealurile se desprindeau
întunecându-le zarea acolo
era doar ea -
femeia care se împreuna
uneori cu așteptarea -trupul ei
însuși - izvorâtor de iarbă
striată ramură petrecută prin esențuri aromate
frigul mușca aceasta era limpede
era limpede și curat
ca o apă în care nu
s-au mai scăldat
niciodată muritoarele
...................................................................
până la urmă
și-au scurs pletele
în piatră uitarea
le-a fost îndepărtată și
frunțile lor se înalbăstreau

joi, 3 octombrie 2013

astigmatism ciudat

se sfărâmau pașii de sticlă
peste cărările dumbrăvii
cu glasul de oțel
am vrut să îți scriu
cel mai frumos poem
din lume un poem
cu palmele deschise

lumea ar fi crezut că sunt femeie
-astigmatism ciudat -
nu degeaba mă numiseră
zâmbet ironic aruncat
pe buzele unor bolnave




miercuri, 2 octombrie 2013

a)Ritmic

mi se zbate inima
aritmic bubuit
metalic ohiul
curmă apusul
depare
cât mai departe
aud sunetul ploii
mi se zbate sufletul
îmi zic în basmul
cu feciorii de
vârcolac împletiți
din fuioare adevărate

În Dealul Morții...

Ziua aceea de primăvară proaspătă și curată părea să mă întoarcă mult în timp și mă revedeam copilul de demult cu pașii răsunând nostalgic pe aceleași ulițe prăfuite de altădată.
-Uite, școala, îmi ziceam conturând cu privirea clădirea care altădată îmi părea măreață și impunătoare.
Acum o vedeam mult mai mică și neînsemnată, cu zidurile cenușii și ferestrele îngrămădite.
Nimic nu mai rămăsese din grandoarea care îmi tăia răsuflarea în anii copilăriei mele.
Gardul era ruginit și se părea că o gură imensă voia să îl înghită.
Oamenii, aceiași, îi recunosc doar după priviri.
Chipurile lor mi se par săpate-n piatră de mâna unui sculptor grăbit, nu prea îndemânatic.
Curios e faptul că mă cunoaște multă lume. Unii zic: Doamne, cât de bine seamănă cu Pălădoaia, alții spun că îi semăn tatălui. Nu mă miră. Lucrurile aste mi se spuneau și în copilărie, iar tatăl meu avea o afecțiune deosebită pentru mine spunându-mi „fata tatii”. Nu e greu de înțeles că vorbele lui stârneau mici răbufniri răutăcioase din partea fraților mei și pe nevăzute încasam doi, trei pumni „de ciudă”.
„De ce?” întrebam nedumerită.
„Pentru că ești o nesuferită și mănânci fragii și zarzării încă de când sunt cruzi”.
Dar eu presimțeam motivul și nu pot spune că nu mă simțeam ,,importantă,,.
Supărările erau mici și trecătoare.
Îmi plăcea să mă țin în urma lor și nu de puține ori ieșea cu certuri și aruncături de bulgări pietroși după mine.
De multe ori tatăl meu ne zicea să ne împăcăm pentru că va veni o vreme în care o să ne dorim să mai fim împreună și nu o să mai fie posibil.
Nu îl credeam și ne împungeam din priviri parcă așteptând clipa aceea.
Acum stau în fața ecranului și scriu rândurile astea din amintire încercând să îi regăsesc pe fiecare, cu bune și cu rele.
Regăsirile sunt grele, apăsătoare și anevoioase.
S-au mutat în Dealul Morții de foarte mult timp.
Nedrept aș putea spune, pentru că au plecat în grabă și într-un interval scurt, extrem de scurt.
Parcă nu am închis bine ochii și când i-am deschis nu mai era nimeni prin preajmă.
Un fel „de-a v-ați ascunselea” cu o miză neobișnuită, de parcă în jocul nostru cu adevărul ei au și găsit acele locuri unde nu îi mai poate găsi nimeni, acele locuri pe care, gândesc eu, fiecare dintre noi le va găsi , dar ca orice plecare, umbrele pe care le-au lăsat pe pământ întotdeauna vor desena regrete în sufletele celor apropiați.
Pare în firescul lucrurilor omenești.
Și totuși simțământul de neliniște și vinovăție te roade, te apasă, chiar dacă nu îți găsești ,,în fapt,, nici o vină.

îmi plec fruntea de Medee

Sufletul te strigă-n limba
sufletelor adormite
ce nu îndrăzneau aseară,
când dormeai, să te sărute.


Frumuseții tale sacre,
mâna mea de apă-vie,
îi înscrie-n taină șoapte
-vis de noapte azurie-

Iar urechea-mi se deschide
ca stăpân pe lumea largă,
-fulger trist pe trupul tău-
unde ochi ascunși s-adună,
cum adună ochi pe coadă
întristată de păună.

Și prin gânduri trecătoare,
îmi plec fruntea de Medee.
Îmi duc ciuta la izvoare,
să îți fac din ea, Femeie.

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor ...