marți, 4 octombrie 2011

pasăre de foc

labirinturile mele interioare
redeschid paşi zornăind pe coridoarele
ascunse potrivesc scutul
în dreptul inimii e o
tăcere fără de grilaj

eu
tu
tu şi eu aceiaşi
încorsetaţi în lespedea umedă am crescut
umbre şi gânduri cu feţele verzui
alunecoase trăiri strecurate pe sub zidul
amăgirii ne mai lipseşte palma
asprită de vânturi
dincolo de soare plutesc doar şacalii cu
ciocuri de fier şi ochi muţi de chihlimbar ard
zilele pe aripi cu amurguri de sabat intonează frânturi de
rugăciuni culese la-ntâmplare din vărfuri colţuroase de stâncă
fixează doar prada uşoară şi
tu mă acoperi cu mantia nopţii mă
pierzi privirilor deşarte
ies cu spinii în talpă de pe tărâmul ielelor turbate
fac stele înjghebate din fire de nisip
culeg
răstimpuri

departe cu pas de şarpe o
păsăre de foc
fără de aripi îmi
coase umerii
în perdeaua nopţii
sapă chip ciripind a entitate dezrobită

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...