joi, 27 octombrie 2011

te aud te simt te caut

simbioză(7)
te-am reclădit în mine ca pe un pod
cu umerii din piatră din picăturile de jad
te-am adunat
îmi atingeai cu degetele-înfiorate buzele de ceară
și îți șopteam poemele albastre scrise în viața de
cenușă cu mâinile ca niște flamuri depărtate mă îndemnai să
plâng să strig să cânt...să dorm
și-mi străbăteai de dimineață trupul ca pe un abur smuls
din inima peșterii
tăiate în cruce de lumini
mă acopereai cu frunze albe de mălin să mi se scrie pace-n piele
vreau multă liniște am zis
atunci...
m-ai redeschis ca pe o carte
de demult și
eu te caut
te aud
te simt
................................................................
da o să îmi cumpăr altă viață de pe taraba
umbrelor de foc.

Niciun comentariu:

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...