vineri, 28 octombrie 2011

am plâns cu rădăcini

întâmplările nu se uită niciodată și
simt atingerea de șarpe
metalul rece mă smulge
alunec
alunec
mă știi
m-ai văzut cum am curs
fir de sânge pe
zăpada înfierbântată uneori
pictez doruri uitate cu
buze în chip de șoapte
aștept
aștept
încă mă știi o da și tu mi-ai simțit
moartea nebună încuiată dincolo
de ziduri furtunile mă îmbracă și
mă taie în linii
linii
...
---------
dar oare mai ții minte cum am plâns cu rădăcini peste
pădurile de fluturi m-am topit în semne de
întrebare
ca să fac un loc mai plăcut
lumii

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...