întâmplările nu se uită niciodată și
simt atingerea de șarpe
metalul rece mă smulge
alunec
alunec
mă știi
m-ai văzut cum am curs
fir de sânge pe
zăpada înfierbântată uneori
pictez doruri uitate cu
buze în chip de șoapte
aștept
aștept
încă mă știi o da și tu mi-ai simțit
moartea nebună încuiată dincolo
de ziduri furtunile mă îmbracă și
mă taie în linii
linii
...
---------
dar oare mai ții minte cum am plâns cu rădăcini peste
pădurile de fluturi m-am topit în semne de
întrebare
ca să fac un loc mai plăcut
lumii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu