marți, 11 octombrie 2011

locuri pentru gânduri

mă tulbură ochii goi care
mușcă din trupul lunii ca
dintr-un măr putred
și în minte îmi cresc
prea multe gânduri cu aripi
de piatră

-este iar eclipsă, șoptesc
uneori copiii cu frica scursă printre dinți
privesc obrazul îmblănit omul încă mai
poatră în trup acele urme
.....................................
e dulce carnea sângele se scurge schițând
hieroglife alambicate
ca o scriere păgână
peretele de humă se-nchircește
păstrează doar ecolul urletului
îngrozit
......................................
deasupra lumii picăturile de lacrimi
sfințesc apusul și
în răstimpuri
turma își șterge picioarele
înnămolite în râul cel mai limpede
al sufletelor care au apus

3 comentarii:

Father spunea...

Mulţumesc Dorina, mi place poemul! :))

Father spunea...

erata: îmi place

Lumea din oglindă spunea...

multumesc de vizită

Silozurile

Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...