joi, 27 octombrie 2011

Împăcare

Trei fulgi de vise, iar, mă ning
În amintire. Un chip atât de drag
Îmi pare zugrăvit pe zidul
Unui colt de mănăstire.
Dar viața trece ușurel,
Cu-aceleași stele reci
Culese pe sub frunte,
Și luciul apei străvezii
Ne așteaptă să urcăm
Pe-aceeași punte.
Toti nuferii se-oglindesc ,
În ploaia lacrimilor
Ce astăzi îi îneacă.
Aștept doar timpul înțelept
prin fața sa îmi treacă.
Iar curcubeul, ca o punte,
Prin noi, lumina-i albă să-și petreacă,
Şi tu să porți doar gândul sidefat,
În locul sabiei din teaca. 

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...