Trei fulgi de vise, iar, mă ning
În amintire. Un chip atât de drag
Îmi pare zugrăvit pe zidul
Unui colt de mănăstire.
Dar viața trece ușurel,
Cu-aceleași stele reci
Culese pe sub frunte,
Și luciul apei străvezii
Ne așteaptă să urcăm
Pe-aceeași punte.
Toti nuferii se-oglindesc ,
În ploaia lacrimilor
Ce astăzi îi îneacă.
Aștept doar timpul înțelept
prin fața sa îmi treacă.
Iar curcubeul, ca o punte,
Prin noi, lumina-i albă să-și petreacă,
Şi tu să porți doar gândul sidefat,
În locul sabiei din teaca.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu