duminică, 11 noiembrie 2018

wandering



they gave me a baby
from the train
I did not know him
"It's yours," they said
and
since then
I walk every day
ftom to  stop him crying
the train is swinging us
and he sings for me
with a disappointed harp
my baby
never fall asleep
he stuck to a blue bench
He balances his hands
besides my inert body
looks at me
do not listen to me
but I know them
habits
whine
I get it in my arms
and we run
over the days
on an illusory field
terribly sad
occasionally
the black rose
flourish
and showing us candor and thorns

duminică, 4 noiembrie 2018

Pe drumul păcii


chipule de fum cu buze învinețite
apropie-te de scoarța uscată de pe umerii zorilor
în nopțile cu lună plină
înalță gândurile cenușii
în forme ascuțite către razele de soare
în palmele mele sunt urmele sufletului tău
calde şi sidefate
cu puternice amprente de ierburi
care-mi tocesc auzul cu strigăte târzii

cauți nemurirea
rătăcită în perdelele nopții
caută cu un ochi sub aripi de naiadă
spatele curbat al păsării
care strigă veșnicia pe nume
şi ascunde jertfa în templu
aprinde lumina şi-n mirosul de carne
aprinde focul deznădejdii
porţile masive rămân închise
tu ai înghițit cheia
şi drumul a intrat în rutină
cuprins de mărăcinii vremii
crescuți printre buruieni.

Templul Luminii


În Templul Luminii nu era frig
femeia își ascundea ochii încercănați
sub voaleta cenușie trăia un deja vu cutremurător
pe insula frământărilor sunete metalice tăiau zarea
de dincolo în pasul sfârșitului de veac
se apropia fantomatic închipuit în pasăre
copilul cu șoapta valului pe buze.
ca într-un ritual străvechi i-a ridicat voalul cernit
a privit în ea ca într-un mormânt cerul s-a deschis
și alunecau în primăveri tomnatice
somnul le spăla fața cu lacrimi împrumutate
doar țipetele triste ale pescăruși fugari
au declanșat în ea potopul
și-a coborât în trup treaptă cu treaptă
ca într-o catedrală scufundată
ieși după o vreme cu flori de gheață
înflorite pe sub tâmple.
gândea că a crescut și
că acum l-ar recunoaște
după veșmintele de șoim striga
striga când deodată a răpus-o setea
dar a băut lumină pășind solemnă peste ape
cu ochii larg deschiși cu genele întredeschise
a înserare.
.......................................................................
pescarii doar pe ei îi mai aude
cum își întind cu nepăsare mrejele
aude și dangătul de clopot
ba vede chiar şi templu scufundat
în marea
de oameni
de gânduri
de amintiri...

duminică, 28 octombrie 2018

Transilvania

în venele mele curge sângele
strămoşilor mei ca un râu înspumat
pădurile se întind peste trupul ţării
vino să mă vezi călătorule
Dracula este un personaj
care merită vizita unor poeţi
de la capătul lumii
lumea mea se numeşte
România

My blood flows in my veins
my ancestors like a foggy river
the forests lie upon the body of the land
Come see me the traveler
Dracula is a character
which deserves to be visited by poets
from the end of the world
my world is calledRomania

sâmbătă, 27 octombrie 2018

chemări de suflet

fluturi metalici îmi împletesc diademele stelare
în mijlocul eternului sulițele se frâng în
zornăit de alămuri îmi încorsetează pleoapa
cu zbateri mute înalță imnuri suave
înspre inima mea de cedru
reclădită bucată cu bucată
în fiori de plumb auzi-mă Doamne
când îngerii vor plânge nopțile astrale
cu lacrimi de ghips şi trandafirul din deget
o să-mi împietrească petală cu petală
iar cerurile vor fulgui amețitor luceferi galbeni
peste visurile trezite în chemări de suflet

vineri, 26 octombrie 2018

(:::)

un ceas fără de limbi
îmi vorbește
între un tic şi un tac
notele fugare desenează
pe asfalt tăcerea

trecutul e doar nevoia
de a căuta
prin tine
prezentul hârcâie şi
trece cu mâinile împreunate
ca o închinare prea târzie
într-o catedrală pustie
cu îngerii zburând
din vitralii

un ceas fără de limbi
îmi pune degetul pe rană şi
viața îmbrăcată sumar
trece pe un drum cotit
râzând într-o zvârcolire
cu mâinile pe burtă
închisă înlăuntrul pleoapelor
ca un gol fără de margini

melancolii

Îmi va fi dor, mereu, de tine,
Prietene al meu nocturn,
Las moștenire cântecele mele
Pe care-aș fi putut
Să nu le mai compun.
Și-mi va fi dor de-întâia vară
Pe care ți-aș fi dat-o-n dar,
Și-mi va fi dor de tine, iară,
Necunoscutule
Ce înoți spre mine, în aval.

Am să-i vorbesc de tine nopții,
Să îi șoptesc de dor cu gura nimănui,
Şi am să mă-ntorc, atunci, la tine,
Ca vorbe neuitate să îmi spui.
Orbitei mele îi lipsește ceasul
Vibrează și se învârte-amețitor,
Cătându-te, acolo, unde-ți este pasul,
În apa înviată a vechiului IZVOR....

wandering

they gave me a baby from the train I did not know him "It's yours," they said and since then I walk every day ftom to  stop hi...