Dezacorduri pe un portativ
Povestea își schimbă fața.
Mi se îngăduie să-mi aleg personajele.
Port mănuși străvezii,
Chiar personajele mă roagă să le găsesc file noi identității.
Se încolonează urcându-se în vechiul carusel prăfuit.
Avântul le schimonosește fețele.
Bietele uitate mâncate de molii din lada de zestre a bunicii.
Le rog să coboare,
Îmi răspund ținându-și palmele peste gură:
-Ne ascundem de oameni,
Cândva locuiam printre ei.
Insula fericirii s-a tăiat într-o minte prea ascuțită.
De atunci sângerează ochiul lumii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Vara, uneori, când se făcea duminică dimineaţa, tata ne îmbrăca frumos şi ne suia în căruţă ca să ne ducă la bunica de la Mileanca. Era c... -
1.ca o cassandră despletită îmi torc cel din urmă caier aşezată la umbra crucilor lipind poeme îndulcite pe faţa umbrelor de br...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu