Dezacorduri pe un portativ
Povestea își schimbă fața.
Mi se îngăduie să-mi aleg personajele.
Port mănuși străvezii,
Chiar personajele mă roagă să le găsesc file noi identității.
Se încolonează urcându-se în vechiul carusel prăfuit.
Avântul le schimonosește fețele.
Bietele uitate mâncate de molii din lada de zestre a bunicii.
Le rog să coboare,
Îmi răspund ținându-și palmele peste gură:
-Ne ascundem de oameni,
Cândva locuiam printre ei.
Insula fericirii s-a tăiat într-o minte prea ascuțită.
De atunci sângerează ochiul lumii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu