l-a văzut cineva pe soțul meu?

știi tu, despre mine se spun multe lucruri, dar
uneori când îmi zici pe nume îmi vine să-ți mușc
degetul. ai crede că-s nebună, nu-i așa?
și uite, ce frumos se înalță ceața asta de pe râu, îți ziceam, dar în gând surâdeam și mă vedeam
aplecată peste leșul tău, atunci,
m-am auzit cum te-am strigat înspăimântată.
…………………………………………………………
-sunteți adoraaaabili domnilor, doamnelor, mai facem o dată cărțile? ireeeene, adu-ne ceaiurile! vezi tu, pe acelea negre sau caută și tu altceva, o
culoare care să ni se potrivească.
(irene era fata vecinilor, dar se îndrăgostise soțul meu de dânsa) și de atunci ne stătea mereu pe la poartă, de aceea o chemam ca să ne servească ceaiul. ea știa așa de bine să aleagă culorile, de aceea o alesese și soțul meu zicea:
-uite, îmi place mult pentagrama ei încrustată pe obraz, e specială, poate dacă ai sta să îți încrustesz și ție una, nu aș mai pleca mâine cu ea în malibu.
-scuză-mă, mon cher, dacă mi-o făceai îninte, așa, cum știi tu pe nesimțite, poate că nu era o problemă, dar nu vreau să mai fiu lovită în ideile mele despre educație și chiar anunțată că mi se va întâmpla,
asta nu aș mai suporta.
-eeeei, da , așa esti tu, încăpățânată. copiii să mi-i trimiți la pachet,
pe amândoi o dată, ca să nu plătim taxe suplimentare și poate că odată și o dată o să îmi treacă răzvrătirea asta sau poate o să-ți faci singură semnul pe…obraz
mie îmi plac femeile mai speciale, și ea, irene are și păunul acela tatuat de mâna ei pe umăr. de atunci, nu s-a mai îmbrăcat niciodată.
nu o lasă păunul i se tot înfoaie pe de desubt. nu sunt deloc supărată. ce? când vezi nopțile astea minunate cu candele aprinse, te mai gândești că există răutate sau ură pe pământ?
-hei, prietene, vino mai aproape…
ascultă!
ascultă-mă bine, tu să-ți urmezi întotdeauna numai inima…
oooooooooo, doamne, poate l-am învățat de bine. Dar nu, uite niște viermi i-au și intrat sub coaste și au început să i-o roadă pe margine.
și eu acum ce pot să mai fac?
credeam că i-am făcut un bine…
am stat amândoi chirciți în grădină cu gândurile bătute-n capse,
până am simțit că încep să-ți cresc pe dedesubt.
da, și te înălțai așa și încercai să mă rumegi te credeai poate prea deștept,
poate chiar erai. ce știu eu despre tine? voiai să pari ironic, ascuțit, încrezut și semănai doar din profil cu raj kapur. aveai ochii lui, chiar erau ai lui. i-ai cumpărat dintr-un talcioc hindus. ce mă privești de sus, înțelege : nu-s chiar nebună. voiam doar să îți explic niște chestii lumești. da. să ți le spun
printre scânduri…
rânduri…
gânduri…
și rosteam substantivele comune de parcă erau ale mele proprii,
de parcă nu le mai rostise nimeni niciodată așa apăsat,
tot mai apăsat.
Ooo, doamne, iar am uitat…l-a văzut cineva pe soțul meu? sau măcar pe irene?
sau măcar mi-a văzut cineva copiii?…