duminică, 26 noiembrie 2017

rugă

mai îngăduie doamne gurii mele
să reverse aburul de lumină
îndreptându-mă spre maluri
trec peste hotarul neputinței
cu pantofii strâmți ai vieții
în mâna dreaptă îmi trag
picioarele arse de liniștea asta
înmugurită care îmi acoperă golul
inimii de dinafară înauntru
brațe îmbătrânite mă cuprind
amăgindu-mi ochii cu aceste
scurse primăveri iertătoare
și cerșetoare
mă supun
cu mâinile săpate
într-o tăcere albastră.

vineri, 24 noiembrie 2017

ermetică

 ermetică

sufletul meu
-pasăre amară-
îmi smulge rădăcinile
printre mâini
prefabricate
din lacrimi de soare
aprinde macii
în lanuri albastre
ca pe o candelă
a tăcerii


 সম্পূর্ণভাবে রূদ্ধ

আমার আত্মা
এটা আমার শিকড় plucks
হাত মধ্যে

সূর্যের অশ্রু থেকে
পপকর্ন হালকা
নীল ক্ষেত্রগুলিতে
একটি মোমবাতি মত
নীরবতা



герметичний

моя душа
дитяча
Це вириває мої коріння
між руками
збірний
від сльози сонця
світло попкорн
в синіх полях
як свічка
тиші


duminică, 12 noiembrie 2017

nevralgii

ființa mea nu mă mai strigă
însetată a obosit
inima nu i se mai deschide
i se zărește numai ceasul
şi eu stau în genunchi
așteptând să treacă trenul nerăbdării
prin haltele murdare câinii hoinari
îmi arată colții: ho viață nebună
sunt doar eu îmi port
peste liniile vieții
trupul răscumpărat
nimeni nu mai suflă
în opaițul nopții
orașul demult a adormit
cu fularul tras peste gură
în venele mele destupate
auziți cum trece timpul ca un
cavaler medieval
înarmat cu armură de ceață.


o altă formă de viaţă

nu ştiu de când stau cu genunchii aplecați la margine de timp pe culmile tăcerii învălurită în aburii calzi trandafirii fantomatice î...