smulg adevăruri
scormonind pământul cu degete
furibunde fixez axul cât mai aproape de plumb
trebuie să întâlnesc odată și odată
tăcerile astea de jumătăți de veacuri
înăbuș strigătul
în mine
e un întuneric pe care nu
mi l-ai cunoaște și alerg
alerg pe lângă zidurile dărâmate nu-mi pasă că
trupul îmi scârție sau
mintea mea s-a așezat pe-o
inimă de piatră
aș vrea să-mi dai răgaz să
m-odihnesc măcar o clipă
atât cât noaptea o să își
deschidă geana
măcar pe jumătate
eu
am să smulg din creștetul
pleșuv
noi adevăruri
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
2 comentarii:
Doamna Dorina! Scrieţi din ce în ce mai bine. Întrevăd în versurile dumnevoastră o adevărată poetă.
Trimiteți un comentariu