vineri, 28 octombrie 2011

smulg adevăruri

smulg adevăruri
scormonind pământul cu degete
furibunde fixez axul cât mai aproape de plumb
trebuie să întâlnesc odată și odată
tăcerile astea de jumătăți de veacuri
înăbuș strigătul
în mine
e un întuneric pe care nu
mi l-ai cunoaște și alerg
alerg pe lângă zidurile dărâmate nu-mi pasă că
trupul îmi scârție sau
mintea mea s-a așezat pe-o
inimă de piatră
aș vrea să-mi dai răgaz să
m-odihnesc măcar o clipă
atât cât noaptea o să își
deschidă geana
măcar pe jumătate
eu
am să smulg din creștetul
pleșuv
noi adevăruri

2 comentarii:

Vasile Anton spunea...

Doamna Dorina! Scrieţi din ce în ce mai bine. Întrevăd în versurile dumnevoastră o adevărată poetă.

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...