miercuri, 26 octombrie 2011

cu a ei hlamidă

Păstrează-mi,Doamne,
gura de îngenunchiată,
Să-mi pot vegea prin zare zborul
de pasăre neînaripată.

Şi cântu-mi de sirenă proletară
s-adape iar izvorul,
Să-nvăţ pribeagul și in astă
seară, ce este și ce-a fost cândva,
amorul...

Iar stele dalbe, lucitoare
să condeieze salbele în unde,
şi sufletu-mi să mai albească
acele goluri ce le-ascunde...

Priveşte, Doamne!
Ți s-a ivit pe aceeași stea
o cucă,
ce-a stat desculță-n nouri, astă seară,
pe umeri doar,
cu-a ei hlamidă înroșită
de nălucă...

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...