Păstrează-mi,Doamne,
gura de îngenunchiată,
Să-mi pot vegea prin zare zborul
de pasăre neînaripată.
Şi cântu-mi de sirenă proletară
s-adape iar izvorul,
Să-nvăţ pribeagul și in astă
seară, ce este și ce-a fost cândva,
amorul...
Iar stele dalbe, lucitoare
să condeieze salbele în unde,
şi sufletu-mi să mai albească
acele goluri ce le-ascunde...
Priveşte, Doamne!
Ți s-a ivit pe aceeași stea
o cucă,
ce-a stat desculță-n nouri, astă seară,
pe umeri doar,
cu-a ei hlamidă înroșită
de nălucă...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu