miercuri, 19 octombrie 2011

lânga coliba unchiului tom

coliba unchiului tom mă privea prin ferestrele mărunte
cu pletele de stuf mult lăsate peste geana dreaptă mă
primea mai înspre seară cu brațele larg deschise ca o bătrânică rece și întunecată
cu pielea atârnată în rânduri pe lângă libelulele acelea de o zi care se tot schimbau în lumina înșelătoare.

și de pe batista mototolită de mătase cu care îmi ștergeam eu nădușeala de pe frunte chiar îmi zâmbea acum strâmb ochiul deschis și chipul imprimat nu știu prin ce minune acolo al mătușii aglaia o veche amintire copilărească îmi spunea:
-vezi tu, draga mătușii, la noapte o să se deschidă cerul să nu te sperii când ei vor cerne lumina prin sita fermecată tu să stai acolo deasupra lor cu brațele deschise în cruce și să te rotești să te rotești apoi să îți dezbraci pielea de femeie și să îți arunci sânii necopți înspre lună,
atunci abia ai să fii departe iar pe dealul lui moș tofan, chiar dacă e olog, are două cârje,
și la urma urmei la ce i-or folosi patru picioare. eeeei, acolo s-or coace iar murele negre și o să îți umble pe sub coaste or să-ți intre în vene ca să te clocotească. dar tu să te tragi deoparte la umbra nucului falnic să te îmbeți cu iodul lui, să te acopere frunzele, să te faci chiar frate cu el, tot nu mai ai tu frați. ei ți-au plecat fără să te întrebe ce și cum și din alea omenești.

și simt eu că inima ta o să tresalte în bătăi sibilinice de fetiță cu obrajii scobiți, iar păpușile tale s-or trage între ele de păr îndreptându-se înspre râpa galbenă să se arunce cu toatele, ținându-se strâns de mână ca în paginile din evanghelie vor să strige și ele așa într-o doară : eli, eli , lama sabachthani!!! dar tu să le lași că și așa au trăit prea mult. tu să nu fii ca ceilalți care au mâinile cusute de ochi și trupurile învelite în eșarfe mov, în jurul lor să nu stai.
ție la ce-ți folosește pielea?
da...
chiar.
o pot lăsa la uscat, pe gard, pentru încă o noapte.

o scutur bine și o așez curată și dreaptă, dar lângă fereastră să o pot urmări să nu mi-o mănânce lupii... ce știu eu noaptea e mare și ...pândesc atâția ochi din umbră.
coliba unchiului tom mă privea ca pe o nebună.
și-ar fi tăiat și o ureche pentru mine. numai să mă știe departe.
cât mai departe...

dar eu stau aici, lângă pielea mea și vă pândesc.
eu sunt vânătorul cu ghearele sârmă și inima de șarpe...

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...