vineri, 13 aprilie 2018

prea(lăuntrică

simt cum mâna mi se întinde
peste timp luându-mi locul
de acum
locul meu
încape într-o virgulă
într-un singur punct
m-aş și ascunde Doamne
poate acolo ar fi
aToateStăpânitorul meu

(jind/jinduiesc/ jiduind)
îmi va fi bine zic
păsări sătule
vor exploda
în ceruri
mă voi şi ascunde sub pojghiţa serii
.................................
și ning peste lacrimi
și ning în cascadele adânci
apăsat și sumbru ning
în și din oglindă
stele și petale reci
sub care
m-aş tot ascunde
Doamne roab/roabă a
paşilor Tăi umbroși

roua ochilor mei

iubirea mea se materializează
ca un fluid visător alunecă
acoperindu-ți gândul cu
o mantie mult prea
însetată de stele fumurii

sunt convinsă că exiști de
dincolo de veacuri şi veșnicii
că nu ești doar un vis
ținut foarte strâns între gene
iată ochii mi-au prins rădăcini
îți zic uite roua ochilor mei
o poți lua cândva
poate o să-ți și folosească

o altă formă de viaţă

nu ştiu de când stau cu genunchii aplecați la margine de timp pe culmile tăcerii învălurită în aburii calzi trandafirii fantomatice î...