sărutul lui iuda

tresar în linia
însângerată a curcubeului de sunete și
soarele de mai
îmi usucă obrajii,
spulberându-mi ploaia
care îmi clocotește în suflet
ca o furtună răsturnată
agonizez pe marginea tăcerii
alături de culcușul șarpelui
strâng la piept cu o durere mută
trandafirul de sticlă mi
se face țăndări pe sub piele
taie drum lin
spre neființă.
…
sărutul lui iuda stoarce boabe șlefuite
din trupuri abandonate
pe malul râului din evanghelie
culegem cu mâinile rănite
zădărnicia să ne-o așez pe frunte
într-o paradă despuiată.