Plouă azi ca niciodată,
Ploaie verde și curată,
Trupul meu își pierde timpul,
Când privirea ta s-arată.
Tu, cu spaimă-i mângâi tâmpla,
Picură din cer lumină,
Iar iubita cea ca sfântă,
Îngenunche fantomatic, în grădină...
Plouă-încet și nu s-aude,
Dar nici valul nu s-arată,
Plouă peste trupul nostru,
Ploaia cea de altădată.
Plouă. iar, ca niciodată,
Plouă în grădina verde,
Apa lumii -i luminată,
și iubirea nu se pierde.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu