luni, 10 octombrie 2011

plouă

Plouă azi ca niciodată,
Ploaie verde și curată,
Trupul meu își pierde timpul,
Când privirea ta s-arată.

Tu, cu spaimă-i mângâi tâmpla,
Picură din cer lumină,
Iar iubita cea ca sfântă,
Îngenunche fantomatic, în grădină...

Plouă-încet și nu s-aude,
Dar nici valul nu s-arată,
Plouă peste trupul nostru,
Ploaia cea de altădată.


Plouă. iar, ca niciodată,
Plouă în grădina verde,
Apa lumii -i luminată,
și iubirea nu se pierde.

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...