miercuri, 26 octombrie 2011

vreau să-ți dau zilele furate

Spre-ntinderea pădurii,
se-ndreaptă pașii lumii,
pași în doi.

O zână le înseamnă zilele,
pe-o frunză arsă,
Și pune tainic semne,
se le împartă
aceluiași-napoi.

În urma mea veneai și tu,
cu șapte zile de lăsat,
Aveam doar trei,
dar zâna pe-ale tale
mi le-a înapoiat.

De-atunci, te caut zilnic,
vreau să-ți dau zilele furate.
(nu, nu te găsesc, și te caut,
caut mereu ...
în altă parte)

Sau poate doar
destinul
ne caută pe noi.
(o filă,
ruptă-n două,
din aceeași carte).

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...