sâmbătă, 15 octombrie 2011

tu calcă-mi urma de cenușă

bătrânul înțelept își mângâie cu teamă
pieptul scorojit acoperind pădurile cu
praful-i antic își stinge apele din trup-napoia
ochilor albiți de căutări deșarte i-un
întuneric fără margini.

umbre lilieci și urme
umbre alți lilieci și urme/ piciorul subțiat de timp
chiar se desprinde din gura tocită a stâncii calcă apăsat
scrâșnește dureros plângând aceleași urme.

bătrânul înțelept așază la margine de zi
povara lui boccea imensă de granit și
smulge luna de pe ramuri cuprinde visul tern cu dinții
se zbate-n ape tulburi.

pădurile de lacrimi icnesc
în pumnii zorilor
mă las
acoperită de tăceri dansez în cercul tău
de foc eu holograma asfințită bat pasul
ritmului de tobe prin pietre ascuțite
bătrânul înțelept îmi șterge rănile-nflorite-n talpă cu
boabele de rouă ascunse în căuș îmi udă pieptul dezgolit
și gândurile mi le-așează-n trepte pe o corabie de vise.
.......................................................
-iubite, nu te-ndepărta topindu-te în noapte, tu
calcă-mi urma de cenușă din care-au început a
se-nfrupta și corbii.

2 comentarii:

Thoma Driza spunea...

Minunate versuri!Metafore iumitoare!

misionara spunea...

multumesc de vizită, domnule Driza

Sfâșietoare nepotrivire

prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor ...