Când îngerul a zâmbit,
s-a aprins zarea...
Când îngerul a îngenunchiat,
s-a zdrelit genunchiul lumii,
în sacrificiul tribunului...
Când îngerul s-a crucificat,
palmele neatinse ale Lui Hristos
au sângerat...
Când îngerul s-a înălţat,
oamenii s-au simţit mai aproape
de lumină.
Îngerul a călcat
şi pasul lui s-a simţit mai apăsat,
trecând peste umeri, peste punte...
în zbor...
Un zbor fără întoarcere:
zâmbind,
îngenunchind,
crucificându-se,
înălţându-se,
apăsând
peste lume...
Lumea era acum,
cu un an de lumină,
mai aproape de îngeri...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu