mâini

MÂINILE


la data de Mar Mar 02, 2010 3:47 pm

Mâini înşelătoare
care mă îndeasă pe cântar,
să-mi lipească preţ pe frunte,
nu înainte de a fura câte ceva din mine,

Mâini lacome
care se chinuie să-mi pipăie sufletul
trâmbiţând corbilor că mi-am pierdut
câteva grame din prospeţime,
Mâini gelatinoase
care încearcă să-mi îmbrăţişeze umbra.
Mâini descărnate
care îmi mângâie suflarea,
netezindu-mi cutele din inimă
într-un ritual aproape demonic.

Mâini unse cu parfumuri scumpe,
mirosind a putred în morminte destupate
îmi frământă contururile proiectate ca un graffiti.

Între toate aceste încolăciri infernale, stau eu, ascunsă privirilor tale.

E tărâmul viselor, îmi șoptesc...
Viața nu are happy and...

Îți împrumut mâna mea dreaptă.
Balanța se înclină spre tine, cu gratitudine.

Se metamorfozează în femeia pe care ai dorit-o
într-o noapte însetată de geruri.

Tu ești călătorul faptului de seară.
Ai mâna care îți lipsea
să-mi mângâi obrazul ros în nisipul clepsidrei.

Întindem pânze de păianjeni între umbre și soarele dimineții.

Mii de mâini ne pipăie lumina ochilor.

Din orbite ne ies fluturi de noapte,
în dans amețitor de trubaduri înșelați.

Ei au mâini diafane de copiii
și picioare de greiere...

Îmi cuprinzi cu cele șapte mâini osoase, ochii...

Suntem copiii rătăciți într-un vis fără de întoarcere.

Mâna TA mirosind a flori de lavanda
mă aruncă în îmbrăţişarea morţii cu buze putrezite...

De azi, îţi stau alături, Eu, femeia-nimfă topită în straturi de ceară, îţi șoptesc nerușinarea în ureche:
-mănâncă timpul cu miros de înşelător de șarpe!

Numai așa îi vom scăpa infernului...