trupul meu de țărână se-mprăștie-n
văzduh stigându-ți tăcerile,
dragul meu cu buzele pecetluite, ochii mei te caută prin
firidele nopții mi se scurge gustul cărnii în limpezime
de cristal
caut zâmbetul nălucii îmi alunecă pe
gură crestându-mi straturi moi de alge
vin pești cu solzii fremătând să-mi ciugulească golul
din brațe și mă răsfir înaripat
perdea cenușie peste zarea tremurată
încui durerea șoaptelor adânci și-mi las
piciorul șchiopătând cu urmele de
inimi șubrezite
pulsând în calea vieții tale
sunt stare de confuzie-ngropată.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu