vineri, 14 octombrie 2011

sărutul lui iuda

tresar în linia
însângerată a curcubeului de sunete
soarele de mai
îmi usucă obrajii,
spulberându-mi ploaia
care îmi clocotește în suflet
ca o furtună răsturnată
agonizez pe marginea tăcerii
alături de culcușul șarpelui
strâng la piept cu o durere mută
trandafiri de sticlă
se fac țăndări
pe sub piele
taie drum lin
întru neființă.

sărutul lui iuda stoarce boabe șlefuite
din trupuri abandonate
pe malul râului iordan
culegem cu mâinile zdrobite
zădărnicii le așezăm pe frunte
într-o paradă despuiată
a sufletelor atârnate
de un singur ram.

2 comentarii:

MANOLIU spunea...

:)) Noapte frumoasă şi weekend plăcut !
Frumos poem !!!

misionara spunea...

vă multumesc de prezenta.gand bun.cu mare drag

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...