vechi simboluri&stampe regăsite

gândul meu se deschidea ca aburul unui cimitir fără de cruci pentru încă un val de șoapte călcam peste negura nopții mă topeam dincolo de bolta cerească în lumea violacee de dincolo de zare în lumea nepătrunsului îngerii mei îți mângâiau obrazul cu vârful aripelor înmuiate în amurgul sângeriu îți arătau trupul meu searbă fără de coaste secătuit și descompus demult în arabescuri neînchipuite/un mozaic al umbrelor hexagonale -este ea? îi întrebai nedumerit. ea, femeia cu trupul din ziduri înalte? ea, femeia cetate mai albă decât mecca? și îți acopereai chipul deșert cu trupul palid al lunii spre a te umple de raze sidefii părei un zeus abia trezit din somnul veșniciei în mijlocul unei ceremonii de înscăunare sau al unor ritualuri sacre îngropate adânc la capătul zilelor nenumărate am pășit fără de urmă purtându-ți pe umerii firavi ruinele îmbâcsite de ierburi tăioase coiful meu creștea fățarnic ca un arbore de tissa înrădăcinat în firele nopții armura îmi ruginea ca o poveste despre corbii orbi cu aripile înfipte în brațele noastre întrepătrunse în zbor de păsări prădalnice furam lumina ochilor de șoim
și ne pierdeam veșnici hoinari
fără de trup...
fără de nume...
fără de zi sau fără noapte
vechi simboluri ale unor urme șterse/stampe regăsite din vremurile de demult...