înghițitoarea de săbii

și... ce știi tu?
poate eu chiar mă bucuram pentru că ajunsesem
cu un cui în talpă pe tărâmul acela al umbrelor
însorite dimineața numai pe o parte.
aici oamenii nu se tem să-și poarte piepturile dezgolite
blindate cu peisaje macabre
sau sculptate ca niște basoreliefuri
semne dureroase în amintirea unor falși eroi
căci oamenii pe aici nu se privesc niciodată în ochi
ei își schimbă mereu măștile de carnaval
și joacă diferite roluri
au nume de împrumut
mi-au dat și mie o mască :
„înghițitoarea de săbii” mi-au zis
nu ca pe un dar
ci pentru că nu și-l mai dorise nimeni ...eu fiind ultimul venit...
mă zoreau să înghit săbii ruginite de trei, patru ori pe zi
alunecau vertiginos și-mi arătam pe mască frica
nu mai voiam să fiu alungată
pribegia e și ea ca o sabie implantată pe furiș
te ia prin surprindere și te doboară
nici nu clipeam. îmi jucam bine rolul în acel paradis al tavernelor
înghițeam săbi
gura mi se umplea cu sânge -
credeam că-mi era bine
ce știi tu?
uneori le ceream și tăcere
greșeau întotdeauna vasele
și-mi dădeau oțet
proaspăt
cumpărat la reducere
erau și aici alimentare comuniste
prin toate colțurile
nu le stricase nimeni

dar...apropo, sunt iar reduceri
se vând și săbii
să ne grăbim!
ai stins lumina?
ai închis gazul?
ai oprit apa?
atunci e foarte bine...