sărutul lui iuda

tresar în linia
însângerată a curcubeului de sunete
soarele de mai
îmi usucă obrajii,
spulberându-mi ploaia
care îmi clocotește în suflet
ca o furtună răsturnată
agonizez pe marginea tăcerii
alături de culcușul șarpelui
strâng la piept cu o durere mută
trandafiri de sticlă
se fac țăndări
pe sub piele
taie drum lin
întru neființă.
…
sărutul lui iuda stoarce boabe șlefuite
din trupuri abandonate
pe malul râului iordan
culegem cu mâinile zdrobite
zădărnicii le așezăm pe frunte
într-o paradă despuiată
a sufletelor atârnate
de un singur ram.