ieri mi-a bătut primarul
în poartă cu un teanc de pliante
netede și strălucitoare de
trei ani
nu i-am văzut mutra
îmbrăcat în haine țărănești
ca un vodă
ieșit din legendă
cerșea voturi
pe la casele muritorilor
se plimba stingher
pe o străduță improvizată
numită ironic strada
primăverii
aici locuiesc
oamenii cu viața în spinare
sunt coloniștii rămași fără locuri
de muncă și-au uitat rădăcinile
pe sub pământ
și au construit
un sat
al durerii
,,de când a ajuns primar
nu mai vorbește cu nimeni și ne privește de sus
când mergem la primărie
să ne spunem necazurile,, îmi spune în stația de autobuz
un bărbat slăbit
fără brațul drept
privesc
în urmă
tușind încurcat
și eu și el ne simțim puternic
amenințați
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu