mă tulbură ochii goi care
mușcă din trupul lunii ca
dintr-un măr putred
și în mine cresc
prea multe gânduri cu aripi
de piatră
-este iar eclipsă, șoptesc
uneori copiii cu frica scursă printre dinți
privesc obrazul îmblănit omul încă mai
poatră în trup acele urme
.....................................
e dulce carnea sângele se scurge schițând
hieroglife alambicate
ca o scriere păgână
peretele de humă se-nchircește
păstrează doar ecolul urletului
îngrozit
......................................
deasupra lumii picăturile de lacrimi
sfințesc apusul și
în răstimpuri
turma își șterge picioarele
înnămolite în râul cel mai limpede
al sufletelor care au apus
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
4 comentarii:
:)) multumesc, mi-a placut mult!
- Ion Manoliu -
Versuri minunate unde se simte forta pasionata a artei poetice.
multumesc domnule Thoma
vă multumesc de vizită și mă bucur mult că ați reusit să lăsați un semn, domnule Manoliu
Trimiteți un comentariu