miercuri, 30 noiembrie 2016

in nomine Patris



pe când se despicau zorii
vocea metalică spărgea văzduhul
în puzderia de fulgi luminoși
stratul adâncului
s-a cutremurat

in nomine Patris

glasurile au amuțit
muzica divină se înălța solemn
timpul încremenea
secundar se refăcea
bucată cu bucată
întreg Universul

et Filii

buzele mele se mișcau imperceptibil
într-o taină am amorțit 
cu stropi de rugăciune pe frunte
stingeam stelele aprinse
pe marginile nopții
lăsam boabele de lacrimi
semn al trecerii peste gânduri

et Spiritus Sancti

și m-am desprins apoi din palma ta
învârtind inelul pe deget
s-a făcut lumină
cerul s-a îndepărtat de ape

iar tu m-ai deschis ca pe o carte uitată
m-ai răsfoit filă cu filă
întru cunoaștere deplină încă
plutești eteric înlăuntrul meu
nu îndrăznești să mă cuprinzi
stai cu genunchii aplecați
cu degetele înfipte în zidurile nopții
pândești nașterea mea
care îți va fi cândva mama
.........................................................
glasurile se sting în tânguiri deșarte
zorii se reaprind până dincolo
de tărâmul umbrelor din piramidă

Niciun comentariu:

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...