vineri, 11 noiembrie 2016

portret în oglindă


la fiecare capăt mă așteaptă
o nouă oglindă cu ușile deschise cu
ferestrele securizate imaginile se perindă în-
spre satisfacții și desfrâu
recompun tristețea bucată cu bucată
ca pe un puzzle uriaș am să o culeg
din paharul veseliei așa udă și tulburată
amestec verdele cu roșu albastrul cu galben
și pictez iar pomii după ce leg rănile cu rășină
îndes respirația ușoară în agonie profundă
și rămân cu mâinile așa
la spate
mi s-a imprimat urma lanțului ruginit
dar o să mă revolt mereu
și o să plec doar ca să am de unde mă întoarce
tăcăitoare în amurgul violet descânt nemărginitul nici
n-am existat vreodată pentru că m-am cioplit
în stâncile trezite de valurile urlătoare

un curcubeu mi s-a întipărit pe față.
sunt o explozie solară de la celălalt mal
mă așteaptă figurile de ceară
apollo zagreus zamolxis pan
oglinda mă îndeamnă să
mă confund în mine
cu un surâs empatic
încep să întineresc brutal
-Portret- fără oglindă

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...