m-am trezit cu o durere ascunsă în trup
am refăcut numele tău din fire de timp
ca pe un fluture neînaripat pasager neobosit de la
marginea zilei până în adâncul nopților
luna a suspinat argintiu
cu lacrimi de fecioară
mi-am petrecut umerii printre norii sticloși
fără să-mi pese că m-aș putea tăia
în gânduri ciobite care miroseau a cântec dezacordat
te-am urmat în chip de ramură uscată
nu mi-ai simțit mâna care îți poposea
pe suflet într-o luptă continuă
treceai la braț cu Veșnicia
aș fi putut să îți opresc pentru o secundă respirația
ca să-ți
încerci zborul printre astre
dar am foșnit doar mâinile în aer
ca pe o neînțeleasă chemare și am lăsat
pe câmpul înflorit
povestea asta culeasă
dintr-un timp necroit
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ... -
Mobila Era o zi de vară toridă, dar nu semăna cu cele de astăzi, îmbâcsite de praf şi zăpuşeală. Până şi căldura acelor zile era mai uşor de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu