joi, 10 noiembrie 2016

cu sufletul pierdut


albatroșii îți strigă sufletul pierdut
prin trupul ascuțit al scoicilor

acolo este locul unde
am ascuns izvoarele de lacrimi
auzi? se sparge zidul plângerii
lasă-ți obrazul peste umărul de piatră
mă poți striga o dată
încă o dată

și mâinile se dispersează
în arbori cu frunze de mătase
încătușând lumina în firele de timp

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...