joi, 10 noiembrie 2016

cu sufletul pierdut


albatroșii îți strigă sufletul pierdut
prin trupul ascuțit al scoicilor

acolo este locul unde
am ascuns izvoarele de lacrimi
auzi? se sparge zidul plângerii
lasă-ți obrazul peste umărul de piatră
mă poți striga o dată
încă o dată

și mâinile se dispersează
în arbori cu frunze de mătase
încătușând lumina în firele de timp

Niciun comentariu:

dincolo de umbră

desfac lanțul de după gâtul nopții mă aplec asupra aceluiași ecran-gigant luându-mă de mână cu toate umbrele mele da...