vineri, 4 noiembrie 2016

în locuința morții



se aud paşi...
în locuinţa morţii
sângerează cuvintele ca nişte firide orbitoare
săpate adânc în pereţii cenuşii

strig pământului cu mâinile pâlnie
în jurul gurii
această penumbră n-o fi trupul tău
care a fiert o vreme în carnea nelocuită
de la apartamentul etajului 9 a blocului dărâmat în zori

(degeaba încerc să te răscumpăr
ai picioarele încimentate în temelia îngropată)
în jurul tău singurătatea frânge în dinţi
pahare de cristal

(mâinile cerşetorilor culeg hârtii îngălbenite
ochii pândesc firimiturile păsării
gândurile ard în flacăra apusului)
ce-a mai rămas?
un vis care s-a stins?
o carte care a murit?
şi un ultim pahar...

................................
se aud paşi...
se face iarăși frig.

Niciun comentariu:

dincolo de umbră

desfac lanțul de după gâtul nopții mă aplec asupra aceluiași ecran-gigant luându-mă de mână cu toate umbrele mele da...