sâmbătă, 5 noiembrie 2016

sunt doar un drum



pe când străzile îşi ascundeau trotuarele
noaptea mă traversau
jivinele 
cu colți de fier și rânjetul fixat pe buze
 
(sunt doar un drum
udat cu de picături de sânge)

în miez de noapte
liliecii sapă  în mine
noi labirinturi lasă amprenta 
în măruntaiele mele
cresc poduri împăienjenite și

adorm cu lacrimile aprinse-n gene
am sforile înfipte în trup 
și crezi că am fugit din visul de copil
spre tine să îmi așezi tăcerile pe frunte
strivind sub talpă firul unei crizanteme

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...