sâmbătă, 5 noiembrie 2016

sunt doar un drum



pe când străzile îşi ascundeau trotuarele
noaptea mă traversau
jivinele 
cu colți de fier și rânjetul fixat pe buze
 
(sunt doar un drum
udat cu de picături de sânge)

în miez de noapte
liliecii sapă  în mine
noi labirinturi lasă amprenta 
în măruntaiele mele
cresc poduri împăienjenite și

adorm cu lacrimile aprinse-n gene
am sforile înfipte în trup 
și crezi că am fugit din visul de copil
spre tine să îmi așezi tăcerile pe frunte
strivind sub talpă firul unei crizanteme

Niciun comentariu:

murmurul viorii

mâinile mele au amorțit pe arcușul viorii las murmur de stol în drumul rătăcirii chiar glezna mi se frânge a strigăt înăbușit pe țăr...