tablou nocturn
în ochiul stâng
mi-a intrat plămânul
văd lumea difuză
cum se prelinge printre gene
umbra zeului păgân
nechează proiectată-n muntele de sare
rădăcini fibroase cresc
în oglinda apelor tulburi
ca niște șerpi încovoiați
(și eu beau amurgul
din cupe de cristal alăturea
de fluturi cu cap de mort)
îmbracă-mă într-o petală albă zic
desprinsă din ochiul curat al lacrimii
îmi trosnesc vertebrele când mă aplec
faraonii deschid ochi sticloși
învăluindu-mă în lumini hipnotice
ies înfricoșată
dintre perdelele poveștii
şi mă acopăr cu florile de nufăr
strivite sub talpa zeului profan
dăruiește-mi pacea zic
am vârful limbii amar şi înnegrit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu