joi, 10 noiembrie 2016

într-o ploaie de lumini


știu un loc dincolo de timp
unde mă pot dezbrăca de trup
să mă scufund în ape tulburi dar
mi-a crescut o mască străvezie
cu care pot detecta adâncul
din depărtări
aud foarte clar
bătăi înfundate
în pieptul de lemn
un oarecine
mă sculptează
cu mișcări grăbite
iar diadema de corali
îmi arde cerul
într-o ploaie de lumini

Niciun comentariu:

amnezie poetică

mă închid în ochiul de sticlă trupul mă strigă pe un nume sacadat într-o numărătoare abstractă se face iarăși noapte perdeaua neagră spa...