aștept

îmi sprijin obrazul de umerii morții

merg șerpuit ca un bolnav

în hainele împrumutate

noaptea mi se încarnează

prin încheieturi

am lucruri nefolositoare

adunate în buzunarele adânci

şi tot adun adun și trăiesc

într-o matematică absurdă

a începutului de veac

coatele sângerează

ochii mi se umplu de cer

dar aștept cântăreți solitari

să-mi cânte din cobză

același cântec surd al unui rebel

cu pletele arzânde

scânteiindu-mi cărarea în/

/spre lumina din adânc