vineri, 4 noiembrie 2016

aștept





îmi sprijin obrazul de umerii morții
merg șerpuit ca un bolnav
în hainele împrumutate

noaptea mi se încarnează
prin încheieturi
am lucruri nefolositoare
adunate în buzunarele adânci

şi tot adun adun și trăiesc
într-o matematică absurdă
a începutului de veac

coatele sângerează
ochii mi se umplu de cer

dar aștept cântăreți solitari
să-mi cânte din cobză
același cântec surd al unui rebel
cu pletele arzânde
scânteiindu-mi cărarea în/
/spre lumina din adânc

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...