joi, 10 noiembrie 2016

frica de Tine

din venele mele îngroșate
piciorul amurgului își soarbe adormirea
și eu mă ascund în valuri
unghii îmi cresc pe sub piele
ca o carapace a neputințelor presimt mirosul
acru nu mai am nevoie de lumină
frica de tine mă amestecă în noapte
,,e doar un vis umplut cu spirite nefaste,,
mă amăgesc bătrânii legându-mi rănile
și eu și tu suntem legați fără de zgomot
îmbrăcați în umbrele înserării
ne adăpăm aripile bolnave
„plecați în râul broaștelor” vor zice ei
dar iată Lumina ni se cuibărește-n coaste
ca o bătrână izgonită din azilul sufletelor bolnave

Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...