joi, 10 noiembrie 2016

frica de Tine

din venele mele îngroșate
piciorul amurgului își soarbe adormirea
și eu mă ascund în valuri unghiile îmi cresc în piele
ca o carapace a neputințelor presimt mirosul
acru nu am nevoie de lumină
frica de tine mă amestecă în noapte
e doar un vis umplut cu spirit
mă amăgesc bătrânii legându-mi rănile
și eu și tu suntem legați fără de zgomot
îmbrăcați în umbrele înserării
ne adăpăm aripile bolnave
„plecați în râul broaștelor” vor zice
,,lumina încă li se cuibărește-n coaste,,

Niciun comentariu:

murmurul viorii

mâinile mele au amorțit pe arcușul viorii las murmur de stol în drumul rătăcirii chiar glezna mi se frânge a strigăt înăbușit pe țăr...