joi, 10 noiembrie 2016

Tu, Tată

ne îndemni să răsădim iedera crudă la temelii
să ne înălțăm desculț și să culegem sufletele coapte
din copacul facerii să le așezăm în roua sclipitoare
(gura cerului apleacă o arcadă cu îngeri măsluiți
asupra noastră ca un sfârșit de veac)
în freamătul frunzelor de-argint pâlpâie lumina și  noi
ne răstignim (cui lângă cui) cu brațele întinse
ca niște cruci înfipte în ferestre
din alte vremuri păstrate

Niciun comentariu:

dincolo de umbră

desfac lanțul de după gâtul nopții mă aplec asupra aceluiași ecran-gigant luându-mă de mână cu toate umbrele mele da...