duminică, 20 noiembrie 2016

pe drumul păcii


buzele mele învinețite
ating scoarța uscată a mâinilor tale
călătorule, palmele mele
vor rămâne aceleași urme calde/
sidefate /amprente puternic sufletului tău ce
strigă muntelui să ne tocească umbra în apus.

hai, încearcă! nemurirea are ochi de cioclu
și mantie prea)străvezie țesută din aripi de naiadă
rătăcită-n perdelele nopții.
te tot strig Veșnicie a mea
cu spatele curbat,
templu al luminilor de foc.
primește jertfa!
ridică mirosul de carne arsă!
deschide porțile sau mai bine
dăruiește-mi cheia să o înghit
de azi
nu va mai trece nimeni
pe drumul păcii
cresc mărăcinii și
buruienile m-au astupat.

Niciun comentariu:

murmurul viorii

mâinile mele au amorțit pe arcușul viorii las murmur de stol în drumul rătăcirii chiar glezna mi se frânge a strigăt înăbușit pe țăr...