uitată la răscruce

ieri mi-am amintit de respirația mea
-felină cu ochii de cristal-
inima crucii înfiptă în cuiele de lemn
tremura cu numele atârnat îndemnându-mă
să visez diminețile albe cu flori împletite
în gânduri se arata fata vânzătorului de păsări
și eu mă înveleam cu valurile mării
eliberată de trupuri
sunt doar un turn de veghe
uitat la răscruce m-aș întoarce
să întind o cursă picioarelor pribegite
le-aș apăsa umbra în a mea talpă
ca un foc infernal fără de scrum în vreme ce
din gură mi-ar ieși vălătuci de fum
atunci aș întinde mâna
să cer lumii răsplată dar încă
respir și o iau de la capăt
cu sufletul netopit