joi, 10 noiembrie 2016

cai albi cu ... copite nărăvașe

acel cineva doar apăsa butonul și
se aprindeau multe stele
în copaci fremătau metafore gata șlefuite
nu se mai vedeau limbile aspre
care ne topeau sensurile
dar ai spart fereastra și mi-ai aruncat la picioare
dâra de cerneală îmi șopteai să pătrund
cu pantofii catifelați să îți ascult poveștile
despre iubitele tale cu ochii cerniți
despre așteptarea de sub tâmplă
și despre o amăgitoare libertate

am aprins un soare cu lumina difuză
a ultimei flăcări era ziua în care ceasul
împrăștia tic-tac-uri pe caldarâm
și eu mi-am zis: -un soare mă poate ucide dar
el ar mai putea să mă iubească
în același ropot de cai albi
cu ... copite nărăvașe

Niciun comentariu:

dincolo de umbră

desfac lanțul de după gâtul nopții mă aplec asupra aceluiași ecran-gigant luându-mă de mână cu toate umbrele mele da...