joi, 10 noiembrie 2016

cai albi

acel cineva doar apăsa butonul și
se aprindeau multe stele
în copaci fremătau metafore gata șlefuite
nu se mai vedeau limbile aspre
care ne topeau sensurile
a spart fereastra și
mi-a aruncat la picioare
dâra de cerneală îmi șoptea să pătrund
şi să îi ascult poveștile
cu ochii cerniți
despre așteptarea de sub tâmplă
și despre o amăgitoare libertate
am aprins un soare cu lumina difuză
a ultimei flăcări era ziua în care ceasul
împrăștia tic-tac-uri pe caldarâm
și eu mi-am zis: -un soare alb
mă poate ucide dar
el ar mai putea să mă iubească
în același ropot de cai albi
azvârlindu-și copitele nărăvașe

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...