miercuri, 16 noiembrie 2016

pictez doruri uitate

întâmplările nu se uită 
niciodată și simt 
atingerea de clape sub obraz
metalul rece mă smulge
alunec -fir de sânge- 
pe zăpada înfierbântată uneori
pictez doruri uitate cu
buze în chip de șoapte
aștept o moarte nebună 
parcă încuiată dincolo
de ziduri furtunile mă taie în linii
linii linii
...............
======
---------
pădurile de fluturi m-au și topit 
în semne de întrebare
să facă un loc mai plăcut
luminilor de foc

Niciun comentariu:

murmurul viorii

mâinile mele au amorțit pe arcușul viorii las murmur de stol în drumul rătăcirii chiar glezna mi se frânge a strigăt înăbușit pe țăr...