vineri, 11 noiembrie 2016

întoarcerea




pe un peron de gară
de la celălalt capăt al lumii
pisici anorexiece mănâncă anafuă
le cresc aripi uriașe cu pene aurii
copilul nopții le privește (ne)încrezător
nu vrea să le vadă falsa strălucire
să nu le trezească din liniștea în care se întorc
târându-și pașii obosiți noaptea apare
ca zâmbet calcificat pe un obraz al lunii
își caută orbirea
cu sânge albastru

Niciun comentariu:

Ne-tăcere

Aud, ades, un cântec ce nu piere, Parcă desprins din trupuri de cadâne, Și-acea nespus de simplă Ne-tăcere Ca înc...