pe un peron de gară
de la celălalt capăt al lumii
pisici anorexiece mănâncă anafuă
le cresc aripi uriașe cu pene aurii
copilul nopții le privește (ne)încrezător
nu vrea să le vadă falsa strălucire
să nu le trezească din liniștea în care se întorc
târându-și pașii obosiți noaptea apare
ca zâmbet calcificat pe un obraz al lunii
își caută orbirea
cu sânge albastru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu