luni, 7 noiembrie 2016

zădărnicii



nu ne-am mai văzut de mult
semn că am plecat foarte departe,
cărarea cerului e vastă
mlaştinile minţii mele 
au început să fiarbă
și-am început să strig
cu ochii aprinși ca niște lampadare învechite
închise-n bobul de nisip
-suspin- în ropot stins de noapte trecătoare:
-tic...tac...tic...tac

tăcerea mea a început să șchiopăteze,
rănile se vindecă în raza fierbinte
și-n clocot de negând:
-bing...bang...bing...bang

în mine s-a topit un cer de lacrimi
pe lângă talpa ta albastră 
aud ecou de nestrigat:
-ding...dang...ding...dang

arar prin ochiu-mi de cristal
mai pâlpâie o lume nevăzută
şi eu aștept cu faţa răstignită
să vii cu pâlcul tău de îngeri
să-mi fii mereu aproape

ascută!
vorbeşte noaptea pentru noi
în mii de sunete sau șoapte:
-tac...tic...bing...bang...
ding...dang
...dang

Niciun comentariu:

murmurul viorii

mâinile mele au amorțit pe arcușul viorii las murmur de stol în drumul rătăcirii chiar glezna mi se frânge a strigăt înăbușit pe țăr...